Sinceritatea e legatura suprema intre suflete
Dar ne pierdem printre sute de minciuni
Suntem pagani
Blasfemizam mostenirea primita de la strabuni
Iubirea noastra e cruda
Cu pacatul ruda
Aduce putzina placere
Si cere prea multa truda
Otrava lasitatzii noastre ne inunda
Ne omoara, desi se confunda cu viatza
Da-tzi masca jos
Lasa-ma sa-tzi vad fatza
Mintzim o lume
Facem lucruri serioase sa sune a glume
Iar intentziile noastre n-au nume
Pt ca sunt prea perverse
Si astfel lasam apa neagra sa se verse
Si sa ne umple cerul
Incercand sa fugim de el
Simtim si mai greu cerul
Intr-o lume ca asta
Cum sa nu-tzi omori ingerul?
Si doar k sa le deschida iar
Femeile vor sa ne coasa
Ranile cu un glas dulce
Dar gandurile lor au coasa
Si lasa-n inimile noastre o cruce
Si totusi viclenia lor ne seduce
E ceea ce n-o sa intzeleg niciodata
Daca tot sarim totzi in apa
De ce nimeni nu inoata?
Sa fie oare adevarul mai greu de suportat
decat minciuna?
Daca e asa, de ce nu pot sa dorm nici o
noapte?
Nici macar una...
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
cred ca trebuie sa renunti la a scrie cu"tz"sau "k"...parca e anormal asa.in rest e bine ptr inceput
in afara de stereotipia aia cu 'cerul'...'cerul', mie imi place. fiindca intzeleg ce spui. desi spun altzii mai desteptzi ca mine ca poezia contemporana tb sa aiba nu stiu ce idei abstracte, mie imi place a ta.
