Eu sunt savantul înţepenit în fotoliu
Tu eşti prelatul pregãtit de rugãciune
El este foşnetul îngheţat în aripã
Ea este cântecul ce desfatã privighetoarea
Noi suntem pietonii cu cotul pe masã
Voi sunteţi dealurile încleştate-n distanţã
Ei sunt nãdejdile viitoare
Ele sunt neputinţele mele.
Dragã Ruddy, rãspunsul pe care îl aştepţi îl gãseşti în versul cinci. Glumesc, desigur! Pentru cã sunt convins cã tu te-ai referit la cenacliştii nodurilor şi semnelor, nu-i aşa? Dacã da, atunci voi toţi sunteţi debutanţii de ieri, dragii de azi şi... "Ei".