din matematica lui Beethowen mi-au rãmas
amintiri solidare
câţiva neuroni deprinşi cu exactitate
precum coaja unui bãtrân copac
ţãrmurile-mi pãreau de-a dreapta un cerc
încã mai mişcam lingura cu lumina ochilor
stropi de pleoape se învârteau într-o sferã
desfãşuratã peste cuvânt
aşteptam libertatea sã-mi provoace somnul
nu-mi rãmânea decât un surâs
întrezãrind dorul
priveam ades crengile copacilor
cum se încurcã
dacã nu înţelegi presimţirile mele
ţi le pot scânteia
asteptam libertatea sa-mi provoace somnul...superb!!! o logica,inspiratie si sensibilitate demne de un mare premiu, un mare OM, dvs. maestre!cu respect si mult drag,ruddy.