Autor:	Petre Rau ( pera ) - [ POEZIE ]
Titlu:	Poate chiar am fost pe prispa ei

poate chiar am fost pe prispa ei în seara aceea era o ploaie târzie de primãvarã îmbobocitã ciupercile se suiau sus pe ploaie iar pãsãrile sorbeau din zare numai mie vântul îmi ţinea o predicã infantilã însemnând cãrãrile mele cu cruci chiar am simţit bucuria stolului în cântec de atunci însã însingurarea am apucat s-o port prin biserici sã seduc alte minţi cu trup trecãtor frumoşii mei zei de circumstanţã m-au sprijinit traducându-mi tainica lege a predicatorului era cât pe ce sã prind umerii goi ai timpului aveam un fel de-abia îl fredonam

Nr	Comentarii	Comentatori
1.	...iar n-am incaput printre randuri. cu scuze pentru intreruperi spun doar imi place! Returnez in schimbul bucuriei lecturii consideratie!	anador
2.	Bunul nostru Rau, cu siguranta seara aceea a fost o altfel de "Oda a bucuriei"! Asa e mereu cand vine vorba de Ea, certitudinea vine din faptul ca natura impartaseste prin expresii novatoare si semne ce nu apar in fiecare zi "ciupercile se suiau sus pe ploaie iar pãsãrile sorbeau din zare", prezenta lui langa ea, tocmai de aceea "vântul ... ţinea o predicã infantilã" s-a "simţit bucuria stolului în cântec" este reprezentarea trairii apartenentei; in ciuda oprelistilor "însemnând cãrãrile me	anador
3.	"ciupercile se suiau sus pe ploaie", "vantul imi tinea o predica infantila", "zei de circumstanta"...toate aceste expresii,metafore,asocieri perfecte de cuvinte,simbioza intre vis si realitate...cred ca si eu am fost prin preajma si v-am vazut pe prispa ei incercand sa prindeti umerii goi.superb,perfect,arta sunt versurile dvs. maestre pera!	ruddy
4.	interesant e o poezie destul de ermetica din punctul meu de vedere, ma duce cu gandul la "prispa" unui moment de iluminare in care era cat pe ce sa prindeti "umeri goi ai timpului"	Aton_Ra
5.	Şlagãrul vieţii....fredonat cu încântare iubind,cu singurãtate mãsurând timpul,cu bucurie în cãldura stolului...şlagãrul vieţii,al minţii cu trup trecãtor,al sufletului cânt de dor! Aveţi un fel de-abia îl fredonaţi o predicã înaltã copilului din mine!	cotangenta

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]