divergentele mele iubiri mã apãsau
precum trecãtoarea greutate a trupului
scoarta trunchiului meu se despica
în mãruntaiele lumii
apoi
în gândul divin precum omul pãtruns de frig
spre searã nici amurgul nu se simţea prea bine
eram vinovat de gelos
când surprindeam lumânarea cum îşi întindea gâtul
peste umerii goi ai iubitei
învaţã-mã doamne
sã mor cumva frumos
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
pana atunci multumim ca ne invatati sa simtim frumos!
Învaţã-mã doamne sã nu mor/
îmvaţã-mã sã trãiesc iubind/
fãrã sã caut divergenţe/
învaţã-mã doamne sã adun iubirea/
inima sã-mi batã egal şi visul
din vis sã-ntrupeze dorinţa de-mplinire ca pe o binecvintare/
învaţã-mã doamne sã fiu punct/
cum m-ai învãţat sã fiu cuvânt!
Dupã pãrerea mea, cuvintele cheie ale acestei poezii sunt â€Divergentele mele iubiri†care surprind multitudinea şi complexitatea unor sentimente contradictorii, care sfâşie fiinţa umanã, o esenţializeazã pânã la â€gândul divinâ€. Imaginea aceasta: â€lumânarea (...)îşi întindea gâtul
peste umerii goi ai iubitei†este deosebitã.
Cu respect - Osiris