am vrut sã-mi ascund iubita în mare
am purtat-o pe o targã de clisã
pe când îi culegeam gânduri pierdute
pe ţãrmuri aiurea
mã chinuia întrebarea cum de putea trãi
atât de departe de mine
ochii ei cu mii de pleoape
la o vreme
doar cu zâmbetul rezolva ecuaţiile mele
în ea nu-mi era dor de nimeni
mori de apã mi-au crescut prin somn
cuvinte minuscule urcau şi coborau
erau oameni mai mulţi decât valuri
pe mare însã
un soare mi-a înghiţit targa
cu tot cu iubitã
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
dar oare necunoscutul din ecuatie l-ai descoperit?