e ora la care se vine strãine
doar tu poţi descreţi curburile frunţii
izbind în trecutul meu cu nelinişti absurde
şi pãcãlind santinele ascunse
la porţi de cetate
neunse şi nepãtrunse de nimeni
ca-ntr-o garã strãvezie
unde se strâng mulţimi
adiacente de suflete
şi ades acolo înţepenesc
pe când axa lui Bernoulli se ceartã cu lumea
nemaiavând niciun sprijin
cercurile se unduiesc mai rar
în noapte
când alte aventuri se petrec
pe dinafarã de exact
cu pletele tale m-am iubit
pe ascuns
în cercul acela universal şi rece
dãtãtor de viaţã
cu centrul la mine în palmã
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Universal si rece...si totusi clocotitor...tangenta la acest cerc admiratia mea!
