Prea multã cenuşã şi vin din Efes
Evoluţii de cearã ascund
Anotimp fãrã rost şi rugã ades
Ce mai eşti, ce mai e, ce mai sunt?
Asfinţit rupt în grabã din calendar
Gãunos adãpost din poveşti
Te ajunge ultimul tren în zadar
Ce mai e, ce mai sunt, ce mai eşti?
Ruine pe rând acordând şanse noi
Şi rostirea de când şi de ce
Copil legãnat pe picior de rãzboi
Ce mai sunt, ce mai eşti, ce mai e?
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Transpare din şi dintre versuri un fel de angoasã legatã de trecerea timpului. O panicã în a trãi clipa, care ne scapã, ne alunecã printre degete. Asta intuiesc eu. Îmi place laitmotivul. Parcã e un revers al lui "Ce bine ca esti, ce mirare ca sunt!".
