Demonstrasem cã alef nu-i alef
aşa cum sperau puţini filozofi
cifre minuscule încifrau descifrau
mi-a fost dat un fief de ascunse izvoare
merita pesemne timpul pierdut
printre munţii de semne
sã nu dispar liniştit la culcare
ochiul meu avea o mie de irişi
convergenţa uniformã curgea
picuri picuri
mâini încordate am închis în trei plicuri
şi le-am trimis
ca pe o singurã piesã de succes
la aceeaşi adresã
Preşedintele demonstraţiei mondiale era
ocupat sau poate
prea mândru şi demn nu mi-a dat
nici atunci nici acum niciun semn
singur aveam sã descopãr
o nenorocitã eroare în singura mea noapte
de însingurare
de la nord mai la nord prea adânc
operasem o axiomã pe cord
O nelinişte aripi câte una mi-a sfâşiat
prin creştet zvâcneau miliarde
de fluturi rebeli
cu o rãcoare perfidã de aburi cerberi
ce pãcat vai ce pãcat cã nu a fost
într-o vineri sã fi putut
îndrepta din greşeli
Orthos m-a trimis într-un fel de exil motivat
dintr-o lungã anamnezã ecuaţia mea
avea un semn mutilat
cu toate acestea
o zi am fost o celebrã ipotezã
Nu aşa mi-am dorit încheierea
acum rãtãcesc precum un Tagore
resemnat
atât de vinovat de-atâtea treceri
cu vederea
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
mai pera...curaj?
"inima mea pasarea desertului si-a gasit cerul in ochii tai"tagore
