Autor:	Petre Rau ( pera ) - [ ESEU ]
Titlu:	Resemnarea la români

Sunt tentat sã nu-i mai cred pe cei care ne vorbesc despre spiritul românesc cãruia i se potriveşte ca o mãnuţã creştinismul (de fapt, ortodoxismul), la starea în care ne aflãm noi. În "Sensul vieţii, al morţii şi al suferinţei în mileniul III", autorul Dan Puric tocmai asta vrea sã demonstreze. Cã în matricea sufleteascã a poporului român atitudinea faţã de moarte este una blândã, de resemnare şi împãcare cu moartea. Credinţa în nemurire a dacilor, liniştea "în faţa morţii" este ştiutã. Din acest punct de vedere s-ar putea spune, a�a cum sugereaz� �i Dan Puric, c� atunci c�nd a venit peste noi cre�tinismul ne-a g�sit aproape preg�ti�i suflete�te. Dar a luminat cre�tinismul acest popor, ce a adus el bun? A�a cum spunea p�rintele Dumitru St�niloae cre�tinismul rom�nesc, instaurat pa�nic, a fost unul de dor �i de tain�. Remarca de bun sim� a marelui om de spirit, �n care eu personal cred, nu m� poate opri �ns� s� nu observ c� aceast� latur� �de dor �i de tain�� a cre�tinismului �ntronat pe meleagurile noastre nu prea a fost comun� �i altor popoare. S-ar putea zice c� poporul rom�n a ap�rut �n istorie �n paralel �i chiar prin simbioz� cu cre�tinismul ortodox. Suprapus practic peste teismul solar existent, cre�tinismul a p�truns mai ales cu sensul s�u bizantin, l�s�nd totu�i nealterat� o parte din componentele religioase ale acestui neam. Afirma�ia lui Husserl: �c�t� aparen��, at�ta fiin��", invocat� �n studiul lui Dan Puric, este �ntr-adev�r una esen�ial�, dar ea se refer� la cu totul altceva dec�t la via�� �i la moarte. De aceea, ea nici nu are vreo leg�tur� cu r�spunsul ��ranului rom�n, cum c� �Via�a-i via��, dar �i mult� n�lucire �n jur�, care reflect� aproape exact filozofia rom�nului despre via��. Via�a este un chin, ce mai conteaz� restul? Acesta este un prim sens al rostirii pline de �nc�rc�tur� a ��ranului rom�n. N�lucirea, �ntr-o accep�iune mai larg�, poate �nsemna �i tain�, dar sensul exact este acela c� via�a nu i se ofer� rom�nului dreapt�, a�a cum ar vrea-o el, cinstit� �i curat�, a�a cum �i- ar dori el s� fie, ci ca o dezordine perpetu� care �i tulbur� des lini�tea mult r�vnit�. Calitatea de ��n�elepciune duioas�� a poporului rom�n este probabil adev�rat�, dar nu cred c� are leg�tur� cu �mp�carea �n fa�a mor�ii, cu acceptarea acesteia �ca o curgere�. Nu cre�tinismul a indus aceast� �nsu�ire poporului rom�n, ci suferin�a. Suferin�a i-a conturat profund atributele de resemnare, de acceptare a vicisitudinilor vie�ii, uneori extinse p�n� la la�itate. �mi amintesc bine de lec�iile de istorie din �coli c�nd mereu era subliniat faptul c� acest popor a fost dintotdeauna pa�nic, �i constatasem chiar �i singur c� nu prea ne-am implicat, ca na�iune, �n r�zboaie de cotropire. Poate acestea s-au �nt�mplat pe vremea traco-dacilor, a�a cum atest� azi unele dovezi, dar aproape deloc dup� ce a venit cre�tinismul peste noi. �n schimb, istoria ne demonstreaz� c� aproape toate celelalte popoare au avut aceast� �ndr�zneal�, unele chiar au venit peste noi �i ne-au cucerit �i recucerit sute �i sute de ani la r�nd. �i cu ce ne-am ales? E clar c� din asta nu r�m�i cu altceva dec�t cu resemnarea, dec�t cu filozofia �mp�c�rii cu chinul �i moartea. �n concep�ia filozofic� a poporului rom�n pe primul loc este pus sufletul. �n spa�iul mioritic moartea este o resemnare, dar cauza acestei resemn�ri este nu o credin�� nestr�mutat�, ci o consecin�� a chinului prelungit. S� ne referim aici �i la faptul c� folclorul autohton ne ofer� el �nsu�i numeroase argumente categorice �n acest sens. La nici un alt popor nu �nt�lnim at�t de pregnant c�ntecul de dor, de jale, de durere, de haiducie, de �nstr�inare, blestemul, bocetul, desc�ntecul, doina �.a. �n studiul citat Dan Puric recunoa�te c�: �Existen�a poporului rom�n a fost marcat� tot timpul de pericolul dispari�iei sale din istorie�. Din p�cate, constatarea c� nu groaza i se �ntip�re�te rom�nului �n fa�a mor�ii, ci o �decent� �mp�care�, nu reprezint� nimic nou. N-am cum s� cred �n defetismul rom�nesc, �i nici nu pot s� pun deoparte argumentele ra�ionale care conduc la o alt� concluzie. Dispre�ul �i indiferen�a sunt caracteristici pe care le vedem clar ast�zi, �i dac� ele nu s-ar manifesta �i nu le-am sim�i pe propria noastr� piele, poate c� nici n-am crede c� exist�. Dar cum s� nu crezi �n aceste �voca�ii� pe care le vezi, le sim�i �i le tr�ie�ti ��n direct�? �nsu�i finalul bocetului din zona maramure�ului citat de Dan Puric invoc� o dovad� a sa�iet��ii vie�ii �n suferin�� a rom�nului: �C� eu lumea mi-am ur�t / Mi-e dor numai de Morm�nt�. Tocmai am primit de la un prieten care locuie�te �n Canada c�teva din memoriile sale de prin zona Olteniei. �mi m�rturisea c� bunica lui, o femeie muncitoare de la �ar�, s�rac� de-a binelea �i cu mul�i copii, �n preceasul mor�ii a pus mai �nt�i m�ncarea la foc apoi a cerut s� fie �mbr�cat� �n straie de moarte. �n aceste coordonate, �ntrebarea rom�nului �Dac� exist� via�� �nainte de moarte� este una aproape fireasc�, ea referindu-se la traiul crud de care are parte �n timpul vie�ii, la chinul vie�ii �i nu la sublimul ei. Reprezint�, �ntr-adev�r, a�a cum observ� �i autorul studiului, �sensul vie�ii �i al mor�ii� al acestui neam. �n mod paradoxal, la rom�ni via�a se �ntunec� �i moartea se lumineaz�, �i nu invers. Avem astfel de-a face cu o �nsp�im�nt�toare �inversare ontologic� f�r� precedent la alte popoare�. Nu pot fi de acord cu cei care sus�in ideea c� ispita material� nu exist� la rom�ni. �n basmul �Tinere�e f�r� b�tr�ne�e �i via�� f�r� de moarte�, F�t- Frumos cere tat�lui s�u nemurirea �n loc de bog��ie, dar aceast� invita�ie este at�t de rar� �n literatur�, at�t �n cea oral�, c�t mai ales �n cea cult�! Putem oare considera aceast� rug�minte ca pe o invita�ie ce s-ar putea constitui �ntr-un argument solid pentru a sus�ine o atare �nsu�ire a acestui neam, aceea de dezinteres fa�� de tenta�ia material�? Acest atribut nici m�car nu este adev�rat, c�ci sim�im cu to�ii azi cum se manifest� din plin. Dorin�a de nemurire a lui F�t- Frumos, de�i se dovede�te p�n� la urm� inutil�, este privit� ca �o �ndr�zneal� cre�tin�, nu o obraznicie�. Ea poate c� are p�catul c� este excep�ie �i nu regul� �n tradi�ia filozofic� a acestui neam. Poate nu �nt�mpl�tor ideea comunist� a egalit��ii impuse �n fa�a tenta�iei materiale mai prinde uneori aripi chiar �i azi, mai ales c� nu contrazice �ntr-at�t de flagrant principiul cre�tinismului. Paradoxal, rom�nii nu accept� nici un conduc�tor, de�i asta e ceea ce le-a lipsit cel mai mult de-a lungul unei istorii de dou� mii de ani. Aventurile transhuman�iale, de pild�, nu aveau nimic �n comun cu ideea unui st�p�n al omului. De altfel, po�i s�-i numeri pe degetele de la o singur� m�n� pe conduc�torii cu adev�rat stima�i de acest popor. Constantin Noica ne-a vorbit despre ie�irea �din Fire �n Fiin���, dar s� ne amintim c� tot el este cel care a observat c� la rom�ni nu exist� nici un sinonim pentru cuv�ntul �devenire�, ceea ce ar echivala cu faptul c� niciodat� acest neam nu a fost interesat de sensul acestei filozofii, cea a devenirii. Iar sesizarea lui M. Vulc�nescu referitoare la faptul c� poporul rom�n tr�ie�te esen�ial �n virtualitate �i numai �n cazuri extreme iese �n istorie este �i ea un argument �n plus pentru ideea resemn�rii la rom�ni. Celebrul vers eminescian �Nu credeam s�-nv�� a muri vreodat�" poate fi o lec�ie fundamental� a cre�tinismului cu privire la �nv��area muririi. Dar, prin simpla citare a acestui vers singular am putea �n�elege, �ntr-o accep�iune obi�nuit�, c� avem de-a face cu un �ip�t sf��ietor �i penetrant, care trimite la o sete de nemurire. Dar nu trebuie uitat sensul �ntregului poem, �Od� �n metrul antic�, din care face parte versul. Sensul real este unul plin de simboluri sugestive ale suferin�ei, ceea ce ar justijuca pe deplin �i aceast� �nv���tur� a mor�ii. Este o invita�ie de a medita profund asupra mor�ii, tocmai ca s� reg�sim adev�ratul sens al vie�ii. S� nu neglij�m �i faptul c� primul vers din poem a suferit mai multe variante, iar acestea ne-ar putea dezv�lui �ntr-un fel semnifica�ia pe care marele poet al rom�nilor a inten�ionat s� o cuprind�. Dar �i acest exemplu se poate constitui, din experien�a m�rturisit� de poet �i revelat� ca atribut esen�ial al poporului din care el �nsu�i f�cea parte, �ntr-un argument pentru a sus�ine ideea de �mp�carea �n fa�a mor�ii a rom�nului �i acceptarea ei cu prea mult� u�urin��. De altfel, este mai simplu s� �ntrevezi �n acest vers substan�a acestui argument dec�t, de pild�, revela�ia tainei mor�ii drept cale de rena�tere �n spirit. Spirituala trud� teluric� dus� p�n� la culmi de suferin��, �i treze�te rom�nului dorin�a de abandonare. C�nd e�ti t�n�r moartea �i se pare at�t de departe, �nc�t ��i este imposibil s� te g�nde�ti la ea cu adev�rat. �ns� pentru un spirit chinuit, fie el t�n�r �i plin de vitalitate, via�a cl�dit� pe e�afodajul durerilor �i loviturilor de tot felul devine derizorie �i chiar insuportabil�. A� aminti aici �i un proverb japonez care spune: �cine moare �nainte de a muri, nu mai moare atunci c�nd moare!�, care face trimitere la aceea�i idee. Mul�i se retrag din fa�a suferin�ei, mai ales c�nd nimic din dulcea�a vie�ii nu se �ntrevede. �nspre b�tr�ne�e sim�im c� murim, tr�irea �n limitele str�mte ale c�rnii poate deveni absurd�. Moartea �ncepe s� par� plin� de voluptate, o voluptate din care ��i vine s� gu�ti, cu toate c� asta te face s� sim�i c� mori. Con�tiin�a caut� un sens mor�ii �i �ncepe s� se obi�nuiasc� cu ideea esen�ialit��ii ei. �n fa�a �ndoielilor de tot felul devenim con�tien�i de faptul c� propriile vise sau aspira�ii ne pot aduce �n fa�a mor�ii. �n fine, �n acela�i studiu se vorbe�te �i despre faptul c� matricea aceasta cre�tin� dezvoltat� p�n� �n ultima celul� a rom�nului nu s-a gr�bit s� semneze �n istorie, ci s� asigure d�inuirea. �n plus, exist� cumva o gen� a acestui popor care ne-ar ajuta s� re�nviem de fiecare dat�, precum pas�rea Phoenix din cenu��. Argumentul suprem invocat �n spiritul acestor idei ar consta, vezi doamne, tocmai �n nenorocirile care s-au ab�tut asupra noastr� prin teroarea comunist�. Nici un cuv�nt �ns� despre faptul c� o parte semnificativ� a acestui popor a aplaudat a�ezarea ciumei comuniste pe p�m�ntul sf�nt al s�u, a �mbiat-o �i i-a conferit chiar grad de statur� perfect�. Se uit� c� au existat tr�d�tori �i iude peste tot, vreme de cincizeci de ani �i nici ast�zi c�l�ii de atunci n-au disp�rut. Se trece cu vederea faptul c� deasupra acestui popor nu a existat atunci un Dumnezeu �i nici credincio�ii �i slujitorii lui n-au fost deloc pe aproape. Rom�nia este comparat� azi cu un copac uscat care �i-a pierdut frunzele. Ne- am lini�tit la g�ndul c� cea mai recent� cruzime a omului asupra omului a existat nu numai la noi, ci �i �n tot ghetoul estic. Ne-am resemnat u�or �i am fost �ndruma�i s� iert�m �i s� nu ne mai aducem aminte. M�ntuirea o a�teptam �i atunci, �i acum, de la americani. Ei ar fi trebuit s� vin� �i s� ne salveze de propria noastr� mutilare trupeasc� �i sufleteasc�. Nu cumva, mai degrab�, �n cre�tinismul nostru estropic, nu este vorba de o fabricare de sensuri, ci de o bulversare a acestora? Sensurile existau, se aflau �n noi, ele ne- au fost date demult, dar noi ce-am f�cut din ele? Nu cumva �ara aceasta este cre�tinat� doar �n obiceiuri, �n gestic�, dar nu �i �n suflet? Nu istoria a murit, nu a devenit ea din ce �n ce mai violent�, mai arogant�, mai necru��toare �i mai pervers�. Istoria doar nu este scris�. Se tr�ie�te �ntru minciun�, �ntru sfidare, �ntru p�cat. Suferin�a oamenilor s-a m�rturisit �i s-a ridicat �n rug�ciuni pure c�tre Dumnezeu �i s-ar p�rea c� disperatul apel al rom�nului nu a fost �n�eles. �n aceste circumstan�e, nu este cumva vina noastr� c� poate nu suntem chiar cre�tini adev�ra�i? De unde aceast� nezdruncinat� �i permanent� afirma�ie c� suntem buni cre�tini? Dac� nu din trufie �i arogan��, atunci din ce? Adev�rata credin�� nu se dezv�luie, nu se m�rturise�te, nu se strig� �n gura mare, ci se practic�. Iar aplicarea ei se face �n suflet, nu �n gesturi �i vorbe. Numai cei f�r� de Dumnezeu ne cer s� iert�m, �n numele credin�ei, aproape orice. De fapt, ei pretind s�-i iert�m tocmai pe cei care p�c�tuiesc permanent. Iar noi perpetu�m aceast� trud� f�r� s� ne pese de ce se �nt�mpl� mai departe cu noi. Este adev�rat c� sfin�ii no�tri din pu�c�rii n-au fost canoniza�i, �n timp ce mili�ianul a devenit azi om modern, lep�d�ndu-�i �n grab� haina comunist� pentru una capitalist�. Dar nu prea �nt�lne�ti �n aceast� �ar� spirite �nalte care s�-i �nve�e cu adev�rat pe oamenii de r�nd cum s� fie izb�vi�i de chinul lor zilnic. Ba, dimpotriv�, omul de r�nd este trimis c�tre credin�� oarb�, c�tre supunere, pentru el sunt n�scocite tot felul de exemple de suferin�� exemplar�, de sacrificiu, de renun�are, �i niciodat� nu sunt �ndemna�i la implicare. Astfel c�, leacurile preferate de rom�ni pentru suferin�� sunt analgezicele �i lamenta�iile. Iar resemnarea este o op�iune aproape ideal�, chiar �i �n fa�a mor�ii. Cre�tinul rom�n a fost �ndrumat s�- l roage pe Dumnezeu s� m�ntuiasc� lumea �i pe el. �ns�, nu mai degrab� ar trebui s� pun� um�rul la acest efort de �ncre�tinare veritabil� at�t de mult h�r�zit�?

Nr	Comentarii	Comentatori
1.	restinismul e bazat pe resemnarea in fata sortii.Ceea ce pierdem din esenta e iubirea. Ura si indvidia sunt pacate ce duc poporul in desuet.As vrea sa nu fiu de acord dar sfirsec prin a te aproba!	cotangenta
2.	Resemnarea vine din univers si e valabila universal...noi ca popor nu suntem nici mai buni nici mai rai in privinta asta...in schimb putem educa spiritul sa lupte ! Marile natiuni nu sunt eterogene si in nici un caz nu e o vina resemnarea atit timp cit c	cotangenta
3.	Mi-am facut curaj si mi-am spus si eu parerea in aceasta problema in textul "Poporul roman - popor crestin ortodox"	Mark
4.	Cred ca intrebarea daca "poate nu suntem crestini adevarati" ar putea fi pusa si sub forma "poate suntem". Paradoxal pare sa aiba acelasi raspuns: "ne pierdem vremea cu ce nu trebuie".	Mark

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]