E ora şase, tatã, ţi-aminteşti?
Strãluminarea-mi intrã-n aşternut
Å¢i-aş scrie-un vers aproape pe nimic,
Å¢i-aş da poemul meu de la debut
În drumul tãu spre treabã sã-l citeşti
Numai mã lasã sã mai dorm un pic!
Şi azi aş vrea sã-ţi pot spune la fel
Mai dorm, veghindu-mi visul de poet,
Scriu tot mai rar, aproape nu mai pot,
Privesc la chipul tãu dintr-un portret
Dar ce pãcat, tu nu mai eşti defel!
De-ai fi, cu tine-aş merge peste tot!
