Dezgropam arbori tineri cu dinţii
Pietre largi dimprejur adunam
Toamna-mi sugea ochiul minţii
Şi fugeam, şi fugeam, şi fugeam
Prãvãlit în aridã visare
În mine somn de ecouri purtam
Galaxii îmi suflau în spinare
Şi fugeam, şi fugeam, şi fugeam
Aveam bãtrâni melancolici pe creier
Cu voinţã de ei mã rupeam
Frigul ţâşnea prin criuri de greier
Şi fugeam, şi fugeam, şi fugeam
Mã-ntreceam în vitezã cu bezna
Doar o sferã eram, doar o sferã eram
Clipa mãruntã îmi sfâşia glezna
Şi fugeam, şi fugeam, şi fugeam
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
interesante sunt toate verbele la imperfect,ce dau veridicitate trairilor din TRECUT,iar "fugeam"-repetat,mi se pare o cautare a ceva ESENTIAL.Frumos!!!
