Lepãdaţi-mã oameni de crudul meu gând
Ca o torţã uitatã în mine arzând
Nefireascã luminã pâlpâind nefiresc
Nu mai ştiu dacã gândul mai e omenesc
Nu mai cred cã speranţa mã poate salva
Nu mai vãd dacã chakra înseamnã ceva
Ce lianturi pustii de la pur pân la met
Ce-a rãmas de la zei din strãvechi Egipet
Strig la voi şi degeaba auzu-i pustiu
Ce mai sunt e acum ca şi cum nu mai ştiu.
