Autor:	Petre Rau ( pera ) - [ POEZIE ]
Titlu:	era cât pe ce sã-ţi vãd umerii goi

era cât pe ce sã-ţi vãd umerii goi pe când mã plimbam fãrã umbrelã şi-mi ploua bucuria pe irişi de înghiţeam cerul ţinând trupul tãu imposibil pe rãdãcini de nori plutind într-o doarã toatã ziua aceea aveam noroc decis de rostul privighetorilor în cântecul lor albastru azi îmi vine aşa sã rezolv ceva ce nu se mai poate un punct al iubirii sã mai ating un surâs verde de febrã ploaia îmi creşte linii absurde de crizanteme în timp ce soarta trunchiului se despicã într-o cãlãtorie grea înapoi cãtre mine

Nr	Comentarii	Comentatori
1.	Îmi voi pãstra ploaia în pulberi mãrunte, sã-mi spele clipe ofilite în ceasul de apoi... Citesc şi recitesc cu bucuria lecturii.	Crina
2.	vers de cea mai inalta calitate. multumesc pentru deconectare!	ruddy
3.	frumos...un final deosebit: verde de febrã ploaia îmi creşte linii absurde de crizanteme în timp ce soarta trunchiului se despicã într-o cãlãtorie grea înapoi cãtre mine	Angel
4.	Maestre, în afarã de "materia"-inepuizabilã- oferitã de poem cititorului, sunteţi un pictor al poeziei:nu înseamnã oare aceasta mai mult decât o poezie? Felicitãri!	Elma
5.	am citit cu încântare	cotangenta

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]