edenul meu e în fermã cãdere
într-o cãdere liberã
de mine
am nevoie de un pântec mai adânc mamã
în care sã-mi încap cuvintele
rãpciugoasele
care mi-au rupt povestea la mijloc
fãrã milã
tãind în carne vie
pe cord deschis lovind
în rãzvrãtire
prin vene ce nu se mai potrivesc
la locul lor şi dau pe dinafarã
de copilãreşte
ca un diavol pe care s-a urcat cãlare
lupul
ca un olog cãruia i-a scãpat cãruţul la vale
ca o plângere cu capul
îndesat într-un sac plin de durere
de naivã inimã am avut parte
hainã pe deasupra
prea îndestulatã cu poveşti clasice
suprapuse peste bãtãi aritmice
de nesomn de veghe de crez
de frãmântãri sub cearceaf
ce nebunie
dar uite cã
pâh
chiar în acest moment
precum o tãrie încercatã de foc
corabia mea se apropie
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
...şi bolovãnind printre râpele gândului înfruntã talazurile memoriei ce-şi respinge aliniatele coduri...şi cautã expulzând cãutãrile edenul propriu în care sã înece înţelesuri arhaice...Citit cu drag, Maria Elena
Cuvintele, chiar şi cele ''rãpciugoase'' ies de sub condeiul dumneavoastrã stihuri filozofice, imprevizibile şi inefabile, dure dar sensibile. Ele vã deschid drumul spre Eden.
