iubito
ne mai vorbim
doar în frecvenţe joase
agãţãtori
pe trunchi de rogvaiv
încã mai desluşim
faptele oarbele
ca nişte bogaţi mult prea sãraci în desãvârşire
ştiam cã dumnezeu ne învãţase
când întâlnim un josnic sã-i
dãruim iubire
aşa îl fãptuim mai bun
dar pentru noi
doar fulgerul conteazã fie tacit
sugrumat de molcomire
am crezut multã vreme cã
tot ce vine din eden vine
de la tine dar
n-am crezut cã tot
ce-i la mine tare
pentru tine nu ia fãpturã
acum sunt damnat
cu demnitate
îmi port crucea
pe (i)dealul vãii mele de rai
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
acelasi vers fara cusur, acelasi om demn si plin de daruire, aceeasi vale de rai in care cu totii am avut sansa sa plutim macar pentru o clipa.desavarsire!
Agatati de curcubeu,cu frecventele bruiate cine suntem noi sa ne amagim ca putem controla undele,cunoasterea si cerul?Pe acest deal instabil,nimic nu e statornic totul e simbol faustian!Felicitari pt poezie!