suflã un dor orb de toiag
adormit ca-n fresce de cântecul mamei
mai sunt încã tânãr
dar speriat
ecuaţiile mele n-au apucat sã rodeascã
soarele îmi înghite cuvântul
oprit în vârful peniţei pe ultima literã
cu dosul palmei întorc
câte un capitol
patru voinţi am curmat într-o singurã zi
în cele patru pãrţi cardinale
şi am fost beat de succes
acum mã pregãtesc sã mor frumos
neuronii însã nu vor sã m-adoarmã
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
dor de toiag
cu inima tanara
vor rodi si mai apoi
mai e timp de semanat
m-am intristat putin cand am citit versurile, mi-au placut, insa v-am simtit obosit maestre si asta nu-mi place deloc. ati spus un mare adevar: "mai sunt inca tanar"...si mai aveti atatea de scris, de vazut, de impartasit...ma-nclin, ca de fiecare data, in fata talentului si divinului din vers si va doresc sanatate si putere sa ne puteti tolera, dojeni, critica! avem nevoie de asta, avem nevoie sa ajungem cei mai buni! cu mare drag!
off
neuronii ãştia
le e fricã de încã un vis
dar
în picioare
fãrã nici un toiag
pot rãstigni toate dorinţele
cu ochii spre apus
cu inima cãtre rãsãrit
din miazãzi spre miazãnoapte
rodul ecuaţiilor
reale sau nu
pot desãvârşi cãutarea
Versul va este frumos si tanar. Metafore rafinate ,un titlu atragator si emotia finala intregesc un poem minunat. Va felicit cu drag si admiratie :)
"suflã un dor orb de toiag
adormit ca-n fresce de cântecul mamei
mai sunt încã tânãr"