timpul umblã cu umerii goi
strecurând pe sub streşini şoapte de femeie
rãdãcini de nori îşi ascut mirosul
de abur din noua poveste
un nebun indecent trece pe drum
nedumerit privindu-şi degetele
sufletul meu cautã gâlceavã
în vârful peniţei adormite pe coada ultimei litere
dar mai bine o dau într-un plânset
castaniu
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
am ramas fara cuvinte, ma simt atat de mica incat nu am caderea sa-mi dau cu parerea...ma-nclin, maestre!cand am ales sa fiti maestrul meu am stiut ca sunteti cel mai bun si asa veti ramane pentru mine mereu.si nu mai am alt maestru, sa stiti!!!