Autor:	Petre Rau ( pera ) - [ POEZIE ]
Titlu:	Am vãzut

am vãzut oraşe oraşe pe pãmânt sub pãmânt am vãzut ciuturi ciuturi gând în gând gând la gând sunt mulţi oameni prezenţi în întinderea spaţioaselor drumuri de ieri gândul meu rãtãceşte pretutindeni fãrã sã se opreascã nicãieri am vãzut oameni oameni şi nimeni prin cãrţi şi pãsãri împuşcate ce singur am fost chiar dac-am fost iubit ce singur mai sunt chiar dacã sunt iubit

Nr	Comentarii	Comentatori
1.	STIMATE DOMNULE RAU, În ignoranţa mea nu mi-am dat seama cã am scris o nonvaloare,aşa cã am aruncat la gunoi pseudopoemul"Tabloul vieţii".Ce mult mi-ar place şi mie sã-i scriu "Eminescului" sau sã pot scrie ca dvs.acele minunate versuri, înlãnţuite ca într-o horã,fãrã vornicelul "Literã mare". Cu stimã,Liliana	liliana
2.	fiecare în parte e unic tocmai aceastã amprentã ireversibilã asigurã nemurirea spiritului	cotangenta
3.	As spune si eu ceva chiar daca e prea tarziu. Nu inteleg de ce, pana si aici, apar aceste contraziceri. De multe ori evit sa spun ce am inteles din poemele dumneavoastra pentru simplul fapt ca nu ma consider avizat. Insa de fiecare data remarc profunzimea, frumusetea versului. Experienta isi spune cuvantul. "am vãzut oameni oameni şi nimeni prin cãrţi şi pãsãri împuşcate" Ma regasesc intr-o oarecare masura in aceste versuri.	zaharia20
4.	Un poem care spune mult, profund. De fiecare data avem numai cuvinte de lauda pentru dumneavoastra pentru ca, pe langa talent, aveti si experienta.	Amena
5.	Pacat, o poezie atat de frumoasa n-ar trebui umbrita de niste "energii" care ar putea avea folosul lor.	Marcoci Dorian
6.	versuri frumoase, un poem superb si un maestru al versurilor extraordinar de sensibil.maestre, sunteti iubit!!!	ruddy
7.	V-am lasat sa va astampere noaptea. Nedumerirea mea insasi s-a dumirit. "gândul meu rãtãceşte pretutindeni fãrã sã se opreascã nicãieri" e insasi recunoasterea faptului ca poetul e doar iubit, nu iubeste. Cat despre ciuturi, ideal ar fi, sa fie pe masura adancului. Poemul mi-a mers la suflet.	aura
8.	stan si bran, daca nu crezi in lumea reala si in oameni atunci nu poti crede nici in poezie. E mai usor dupa ce incepi sa iubesti omul asa cum e si cu defecte si calitati, eu sper inca. Dar ramane intrebarea de ce tac inteleptii? Ca fiecare sa invete singur? Poate vreodata o sa fiu si eu intelept si sa tac, pana atunci raman poet... sau visator.	Amena
9.	Ce aveţi, domnilor poeţi? De ce a stârnit un biet poem atâta patimã? E bine sã ne avem ca fraţii. Aici suntem un atelier şi orice pãrere conteazã. Şi eu învãţ de la voi, şi poate şi voi de la mine. Dar cel mai bine e sã fim o echipã, preocupatã de profunda sculpturã a cuvintelor. Pentru cã ele, cuvintele, niciodatã nu vor sta exact aşa cum le cioplim noi, ci doar cum li se potriveşte lor mai bine. Iar noi, artiştii lor, suntem îmbiaţi la inspiraţie, dar şi la transpiraţie.	pera
10.	Am vazut o poezie deosebita	Marcoci Dorian
11.	nimeni nu e singur niciodatã şi dumneavoastrã cu atât mai puţin e vorba de unicitate aici da sunteţi unic îmi cer scuze pentru greşeala mea de gramaticã	cotangenta
12.	"ce singur am fost chiar dac-am fost iubit" mie mi-a trebuit o perioada de singuratate sa nu ma mai simt asa poate eram eu de vina ori nu era persoana potrivita cine stie	Amena

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]