vânturi potrivnice cautã sufletul
mereu dinspre nord:
mã îndoiesc de propria-mi inimã ...
e de asteptat o noapte!
ochii descoperã cosmosul
tulburãtor uragan împietrit:
o fereastrã deschisã
ar trebui sã nu mã trezesc!
si totusi ... sunt
odinioarã, Eram!
existã un Dumnezeu al poetilor
asa cum existã si Dumnezeul oamenilor:
între dânsii nici o asemãnare
vagi sfere tangentiale!
