de vreti sã vi se-aprindã semnalul de alarmã
sã simti cã eşti un numãr neânsemnat
cã poti sã lasi în urmã cea mai a naibii dramã
iar cei dresati cu biciul sã tacã
de parcã n-ai fi existat cândva,
veniti la Coca-Cola, în pauza de masã
si urmãriti aceste fiinte ce-si spun vii:
rumegãtoare triste si absente de la îndatoririle prea
tulburatei firi ...
chiar zugrãvind pereti gãsesti mai multã viatã
decât pe chipurile acestor bieti;
vorbesc putin si vorbele scãpate
se-afundã-n mâlul întristãrii lor
si simti cum peste lume se abate
amurgul vitelor înjugate!
ca sã vorbesc voi prinde aceste pãsãri cãlãtoare
cu douã degete lungi
nefiresc de subtiri
