Unele religii spun că avem doar o viaţă... că
e un dar. Altele spun că avem o karma...
datorii neplătite din vieţile anterioare,
greşeli neîndreptate, virtuţi ignorate; că nu
mai urmează o viaţă în sensul fizic odată ce
am atins perfectul absolut. Cu alte cuvinte,
viaţa ar fi o pedeapsă.
Odată mi-aş fi dorit să ştiu
exact la ce mă raportez... ce fel de viaţă
trăiesc, din cele două. Dar mi-am dat seama
că n-are prea mare importanţă. Toate
religiile au "văzut" cam la fel: RESEMNARE.
Dacă viaţa e un dar, şi numai
una, trebuie să mulţumeşti cerului pentru
privilegiu, acceptând bune şi rele fără a te
îndoi că totul e lucrarea lui Dumnezeu care
ştie EL ce face. Nu rezolvi nimic revoltându-
te orânduirii, ba mai ajungi şi în iad dacă
nu te căieşti la timp.
Dacă viaţa e o pedeapsă... Cam
tot aia. Trebuie s-o duci la capăt acceptând
cu seninătate totul pentru a evita noi
greşeli, fiindcă altfel vei fi aruncat
înapoi, într-o altă viaţă mai rea. Partea
bună e că poţi sări faza cu plecăciunile
recunoscătoare.
Dar ai de ales. Liber arbitru
cică.
Cred că n-ar mira pe nimeni să
existe cineva care se ocupă cu liberul
arbitru.
"Hei, tu! Urmează să te naşti!
Ai de ispăşit cutare păcate... În continuare,
îţi voi prezenta trei scheme pentru a o face.
Alegi una din ele, apoi eşti liber să
trăieşti.
1. Vei fi putred de bogat, însă
te vor urî toţi cei care te cunosc, iar cei
care nu te cunosc te vor urî din auzite.
Fericirea ta îşi va avea izvorul în succes şi
faimă. În acest caz, oferim bonus o iubită;
singura fiinţă pe lume care te va adora. Din
păcate, va suferi ca naiba din cauza
stigmatului tău, iar tu şi mai mult,
privindu-i faţa trasă de atâta plâns pe
ascuns. Vei sfârşi cu inima frântă,
blestemând toată averea pe care o ai, în timp
ce strângi la piept trupul ei fără viaţă,
străpuns de glonţul sau lama de pumnal
destinate ţie. Dacă vrei să fii scutit de
această durere, poţi renunţa la bonus.
2. Vei fi sărac lipit, târându-
te prin cea mai cruntă mizerie, dar toată
lumea te va plăcea, te va compătimi şi-ţi va
sări în ajutor în momentele de adâncă
disperare; în plus, vei avea o soţie
frumoasă, vrednică şi iubitoare care-ţi va
mai netezi, şi ea, din asprimile traiului.
Fericirea ta va fi în virtutea ta; vei găsi
fericire chiar şi în lacrimi. Există şi aici
un bonus: găseşti pe stradă un bilet de
loterie care se dovedeşte câştigător al Jack-
potului. Dar, din acel moment, începi să-ţi
îndepărtezi prietenii suspectându-i de
interese ascunse, soţia te înşeală, fugind cu
altcineva în cele din urmă, iar tu devii un
depravat şi cazi în patima băuturii.
Sfârşeşti într-un şanţ, înnecat cu propria
vomă. Poţi şi de data aceasta să renunţi la
bonus, desigur.
3. Varianta de mijloc: uneori
ai bani suficienţi, alteori nu prea, dar
niciodată exagerat de mulţi, aşa cum
niciodată nu te vei afla într-o totală lipsă.
Unii te vor iubi, destui, alţii te vor urî
sau te vor invidia... suficienţi şi ei.
Fericirea ta vor fi micile satisfacţii de
fiecare zi; sporadicele dezamăgiri nu-ţi vor
zdruncina prea mult optimismul natural. Asta
n-are bonus."
M-a întrebat şi pe mine, cu
bunăvoinţă: "Tu? Ce fel de viaţă vrei? Ce
alegi?"
Am cântărit ofertele şi m-am
strâmbat: "Nimic. Nu-mi place nici o
variantă. Dacă astea sunt toate, alege tu
pentru mine; mi-e egal".
"Nimic?!" a tunat vocea lui
făcându-mă să dau un pas înapoi. "Ai spus
"nimic"? Nebuno, nimeni nu spune "nimic"! Şi
nimeni nu poate alege în locul tău, nici
măcar eu. Ai idee ce ţi-ai făcut?"
"Nu", am dat eu din umeri
privind în ochii lui care aruncau fulgere.
"Dar presimt că am să aflu".
"Desigur că vei afla...", a
tunat din nou. "...Şi dacă nu ţi-a plăcut
nici una dintre căile pe care le-am deschis
în faţa ta, stai să vezi unde te-ai băgat
singură, nesăbuito! Află că vei avea în viaţă
absolut orice vei dori să obţii. Absolut. E
suficient să te gândeşti şi să spui "vreau"".
"Păi..." am şoptit eu scăpând,
dacă nu mă înşel, un oftat de uşurare... ce-i
drept cam nelalocul lui înaintea expresiei
lui încruntate. "...Nu mi se pare ceva chiar
atât de rău".
El a zâmbit răutăcios: "Aşa
crezi? N-am terminat. Tu singură, din toţi,
vei căpăta tot ce vrei... Nu vei duce lipsă
de nimic. Dacă banii vor ameninţa să se
termine vreodată, e suficient să spui "vreau"
şi-ţi vor veni de nicăieri; dacă vei nimeri
vreodată în situaţii aparent fără ieşire, ca
prin minune tu vei scăpa de-ar fi să se
prăbuşească lumea întreagă în jur; dacă te
vei afla la ananghie vei primi ajutor de unde
nici nu te aştepţi; vei cunoaşte iubire peste
marginile iubirii şi rar va veni cuiva ideea
să te urască, de-ar fi şi să le scoţi un
ochi. Chiar şi aşa, de obicei le va trece
repede pentru că tu îi vei atrage ca un
magnet. Cine te va deranja pe tine sau îţi va
face rău, se va căi amarnic ori va avea o
soartă nenorocită dacă refuză să se căiască.
Dar..."
"E şi un "dar..."? Adică... chiar
e nevoie?", am îngăimat simţind cum mi se
şterge de pe faţă zâmbetul deja ajuns până la
urechi.
"Dar..." continuă el netulburat,
"...atunci când vei obţine lucrul pe care l-
ai dorit va fi târziu: ori nu-ţi va mai
trebui, ori ţi se va fi făcut lehamite,
dorindu-ţi deja altceva şi regretând că l-ai
cerut pe acela. Nu-ţi vei putea controla
dorinţele... nu vei putea distinge ce e bun
pentru tine şi ce nu. Uneori, rareori, se va
întâmpla să primeşti la timp răspunsul la
faimosul "vreau", chiar când vei dori cu
toată inima, şi acel lucru să fie la
îndemână, doar să întinzi mâna să-l iei. Însă
n-o vei putea face.
"Şi cine mă va împiedica, mă rog?
Numai să încerce!", am exclamat eu cu
aroganţă.
"Ah, nimeni nu va încerca", a
zâmbit el. "Nu vei putea, pur şi simplu. Din
cauza ta. Fie anterior ai obţinut ceva
incompatibil, fie conştiinţa nu te va lăsa."
"Ei", am zâmbit şi eu,
mefistofelic. "Treaba asta cu conştiinţa se
poate aranja, nu? ...Mă pot preface că n-o
am, de exemplu."
"Sigur că poţi! Dar ceea ce vei
obţine ignorând-o se va eroda în mâna ta ca
ars de acid, şi-ţi va îneca sufletul în
miasmele degajate."
Am deschis gura să spun ceva, dar
nu m-a lăsat:
"Vrei să spui că poţi trăi cu
asta... eventual."
Am aprobat din cap; chiar asta
vroiam să spun.
"Nici măcar n-am să te contrazic.
Fiindcă de trăit vei trăi oricum: cu sufletul
putred, strivind sub călcâi viaţa ta şi a
altora, sau cu sufletul limpede şi pur ca un
cristal, dar spart în bucăţele de atâtea
renunţări. Poţi pleca acum!"
"Ei, asta e", am plecat eu
fruntea. "Presupun că fericirea mea va fi în
iubire."
A izbucnit în hohote groase:
"Fericire? Cine a pomenit de fericire? Cineva
din spate?", a aruncat el o privire ironică
peste umăr unde nu era nimeni. "Sper că nu
ţi-ai imaginat că am uitat, sau aşa ceva...
Nu dragă, pentru tine nu s-a inventat. Tu ai
zis "nimic". Iubirea îţi va fi pedeapsă şi
când o vei primi şi când o vei dărui. Vei fi
şi tu rănită, dar te vor durea şi rănile pe
care le provoci. Te vor durea toate durerile
pământului din cauza ei. Şi dacă ai mai auzit
spunându-se că timpul le vindecă pe toate,
uită! Vei uita de o durere abia când te va
durea alta mai mult. Din toată frumuseţea
vieţii tu te vei alege doar cu o stâncă
mizerabilă în loc de inimă sau cu o
grămăjoară de cioburi de diamant, alegerea
ta. Dar îţi garantez că vor fi la fel de reci
şi de lipsite de valoare".
"Liber arbitru!!!", aproape am
scuipat eu cuvintele. "Merci!"
Dar alesesem, nu mai era nimic de
făcut.
În aceeaşi zi, m-am născut.
