Cad, deşteptând în sunete adânci mirări
Pe-asfalturi reci, plouând toamna târziu
Din melodia lui adun cărări
Şi curg către dorinţa să mai fiu.
Mi-e susur, în traseu argonaut
În vocea-i, tulburarea neascunsă
Şi răscolesc în rece cunoscut
Fire de suflet şi de viaţă nepătrunsă
Al meu, al cui şi-al mai cui altcuiva ?
Mă-ntreb, şi nu mă-ntreb nici cât îmi pasă
Numai, m-avântă spre Nadir iubirea sa
Întunecată, să mă simt cea mai frumoasă.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
mi-era dor de scrierile tale si m-am delectat cu noaptea ta...atat de sensibila.salutari!
