Trosneşte liniştea şi-ar face nefăcute,
În trupul fără moarte, duhul meu muritor
Cu fiere alăptat. Din degete menite
Ar scrie-n ape pulsuri, ori şi-ar călca pe
zbor.
Cât nu visează locul, visez să mă desprind…
De-i rost, mai simt, mai cred, nu-i drept să
înţeleg.
Încă-mi întorc clepsidra, nisipuri amăgind,
Chiar de nu m-ar alege, tot moarte pot s-
aleg.
Destul "Aşa a fost să fie"-am revoltat,
În alb mă scurg nestins, iar negrul nu mă
doare,
N-am avut viaţă-n sânge câtă-aş fi regretat,
În transparenţa mea n-au nins aburi din
soare.
Mă cheamă ori mă-mpinge? Din ochi mă
despleteşte,
Din carne mă destramă în ţipăt heruvim,
Cu importanţă scurtă, destinu-mi descolţeşte
În perfectul Acelaşi , multiplu de Divin.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Bun venit, Cristina! Intoarce si pentru noi clepsidra descoperita de tine!
