1. minunea a început cu un cuvânt,
cu sânge, cu solzi de cer, cu gropi deschise
spre soare, felinare înconjurându-ne.
Aici cutrmur de inimã, între somn
ºi visul de granit putrezind în suflet,
sãrituri peste gând. revenire în
boxa plinã de disperãri într-o dimineaþã,
într-o corabie. în jurul tãu se
nãºtea ceaþa rãtãcirii de mine.
sâmburi de urã umblau pe sub piele
înmugurind. cercuri de hârtie
în locul ochilor, lacrimi de celulozã
ãsta-i universul în care gravitez
încercuit de braþele tale. la amiazã
timpul devenise moale,
ora se umbrea sub tãcerea
amintirii mele. Atât în ziua aceasta
tristã. în depãrtarea apropiatã nouã
cãdeau copaci aprinºi ºi oameni
plini de schije, necunoscuþi nouã,
plânsul era acelaºi.
2. zãvorârea sufletului, zidirea-n
uitare. dorinþe înnabuºite, strigãte mute,
animale înfometate, toate înãuntru
parte femeiascã ºi parte bãrbãteascã:
tãcere, tãcere. Scriem pe nori despre
lumea nevãzutã, despre lumea paralelã
ºi indiferentã. ca o statuie: împietrire
târzie: viaþã de trãit la urmã.
3. alãturi de mine în leagãne
deasupra prãpastiei, deasupra întunericului
ceva tot rãmâne, cineva tot
o sã ne cheme ºi ia-þi viitorul,
pune-l în cutii de carton la rece,
ia-þi inima, þine-o în formol
pentru alt fel de sânge;
cu gândul împânzit de pânze,
cu gândul înnegrit de negru,
pãsãrile cânta o veste, pãsãrile
zboarã a plecare din noi. alãturi de mine
legãnare pe valuri
prin bãlþi calde, pe nuferi movi,
mâinile mele se ard .
4. trãieºte în miezul poeziei,
aºteptând flacãrile
serii. punþi între stele, ajuns din urmã de
mâna
ta. pâna într-un altfel de timp
cai de marmurã, câmpiile de gheaþã
peste care alunec singur.
5. pereþi strângându-mã tot mai tare,
în liniºtea nopþilor sânziene caut uºi
spre lumini. Veneau voci înfricoºându-ne;
erai lânga mine ºi dispãreai
în urmã cu câþiva ani...plutind prin
aer. trenurile deraiau ºi toatã
cãlãtoria lua sfârºit. N-am vãzut nimic
ca ºi cum printr-un tunel
infinit mi s-a deschis drumul.
Iubirea era lagãrul în care ne închideam
de bunãvoie ºi aici îmi lipseai
ºi aici mã lipseai de cuvânt.
6. înfruntând moartea, devenind albastru
ºi mereu vedeam
chipul mamei, mereu îngrijoratã,
mereu trezindu-se din coºmarul
vieþii respirând adânc ºi închinându-se
înainte ca ziua sã fii început, iar eu
umblând dupã zei morþi,
umbrele trupului îmbãtrânit de cãutãri.
7. a patra încercare ceea ce vã
doresc ºi vouã. Întinzi arcul, laºi
prada sã-þi pãtrundã în ochi;
închizi ochiul: sãgeata zboarã
spre tine ºi totul devine
sângeriu, cerul dispare ºi uimire
te cuprinde singur, singur ºi simþi
imediat durerea ºi o teamã...
totul într-o oglindire de ape.
8. umbla cu patul dupã ea ºi pe
poduri creºteau bananieri, din
cer cãdeau bulgãri de fier
topit. spuneau: te iubesc, te iubesc!
Tu eºti depãrtarea la care încerc sã
ajung. ºi chiar în acea iarnã
se topise de invidie, se topise ºi
nimic nu o putea opri din alergarea
ei peste ape, peste munþi, peste refuzul
meu, luând-o de la capãt. Într-o noapte
cu vise s-a strecurat lângã
mine ºi mi-a muºcat din inimã
9. urmãream drumurile pe hartã.
fumama ºi beam apã mineralã. Lângã pietre
crescuse o floare de piatrã, lângã izvor
crescuse o floare de izvor, lângã ea
crescuse o floare de ea. Peste tot
numai flori ºi vântul începuse
sã ne loveascã de capãtul îndepãrtat al
pãmântului.
10. cãutam fereastra din camerã, din
tavan, din podea,
din pereþi ieºeau þevi, curgeau lãcuste de
fosfor.
mingi sãrind întruna, fãrã încetare creºteu
þevile acelea prin care gândurile
mele-ºi scurgeau zoaiele.
Tatãl meu, îngropat pânã la gât,
cânta cã trebuie sã ºtii sã te învârteºti
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
interesante imaginile , mai ales cand ai o imaginatie bogata :D mai ai de lucru , dar in principiu , este foarte bine. stii cine esti.
