Stã la picioare câinele. Viseazã.
Un dulãpior pe un perete tace.
Arunc în sobã câteva chiştoace.
Din cerul vânãt, enervant, bureazã.
Un scãunel lângã perete zace,
Doar mâţa albã mai rãmâne treazã.
Afarã mânzul aţipit necheazã,
Lampa azvârle arãtãri posace.
Ţeava de gaz a-ncremenit pe grindã.
Se-ntinde lent spre zidul din apus.
Nu am covor pe scara dinspre tindã
Şi nu mai ştiu ce-a mai rãmas de spus.
A, lângã geam stejaru-i plin de ghindã.
Un ceas mã scoalã. Primul fulg s-a pus.
8 august 2005
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
e asa de rece....si cand m.am trezit la primul fulg.......eram inntepenit de frig.......si o mata alba stransa covrig....pun pariu ca nu toarce....si nasul ei umed e inghetat,nu?
