Autor:	Adrian Munteanu ( adim ) - [ POEZIE ]
Titlu:	Pe maluri sãlcii s-au trezit alene

Pe maluri sãlcii s-au trezit alene, Ca sã aştepte-o trândavã amiazã. Presimt prin tâmplã cum se-nroureazã Tãceri ce încã n-au pierit din gene. Pe crusta apei scânteieri vegheazã. Ascund uimirea presurei sub pene, Iar plânsul ierbii, nãpãdit de lene, A pus vigoarea pietrelor de pazã. Privirea blândã-n orizont rãneşte. Pe cer stau nori molateci ce ascund Aripa zilei. Clipa ocoleşte Cuprinsul frunţii într-un zbor rotund. Şi peştele luminii îşi sticleşte Eternitatea-n lacul fãrã fund. 14 martie 2005

Nr	Comentarii	Comentatori
1.	Gri, fiecare cuvant are sensul pe care i-l dai tu... Nichita spune asta, nu eu. Adim, continua sa scrii, imi place [zambet]	catharsis
2.	Adim, esti cam dur. Nu trebuie sa te superi pentru o parere. Nu toate parerile coincid sau ne sunt favorabile. Mergi înainte, ca scrii bine...	pera
3.	gri - da, domnule, dar te-au educat prost, în aşa fel cã nu-ţi vezi propriile limitãri. Iar limbajul e cel specific puţoismelor adolescentine. Proşti profesori.	adim
4.	Cam gri mesajul pe care vrei sã mi-l transmiţi. Am pretenţia cã ştiu foarte bine care este rostul fiecãrui cuvânt. Cred cã mai pot sã-i învãţ şi pe alţii. De pildã pe unii care, iatã, lanseazã "sfaturi" pe care nu reuşesc sã le ducã pânã la capãt. Cât des	adim

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]