O, Doamne bun, de ce mã laşi pierzãrii
Şi nu-mi asculţi a trupului jelire ?
Cu spaimã strig, când ziua-mi dã de ştire
Şi-i noaptea grea la porţile uitãrii.
Sunt viermele ce şi-a durat zidire
Din lut scuipat la marginile mãrii,
Cel biciuit şi-n piaţã dat vânzãrii,
Primind, învins, nãprasnicã orbire.
Mi se topeşte inima ca ceara.
Sunt doar un câine jalnic, de pripas.
A rupt din carnea mea, cu sete, fiara
Pãcatelor ajunse fãrã glas.
Mã-nvinge scârba, frica şi ocara
Şi doar nãdejdea-n Tine mi-a rãmas.
24 ianuarie 2005
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Zenobia - n-am reuşit şi nu vom reuşi sã ne descurcãm cu cele zece Porunci. Iatã un avantaj al poeziei : cã ne poate aduce aproape iluzia. Psalmul 40 ? E puţin :intenţia mea este ca, în timp, sã scot o carte cu toţi cei 15o de Psalmi transpuşi sub aceastã
draga adim,n-au reusit Adam si Eva,in rai,sa respecte o singura porunca dar noi muritori-truditori pe pamint cum sa ne descurcam cu zece,cind binele si raul se impletesc atit de strins?ca sa nu disperam a murit si-a inviat Isus pt noi.te astept cu psalmu
