Citiţi în revista ARCAD@ un interviu
fascinant cu Louie Austen, cântãreţul care
ne învaţã puterea voinţei şi ne
demonstreazã cã putem cu toţii sã devenim
nemuritori.
MANIFEST - Marius CONU se REVOLTÃ
Despre Scris, Marketing şi Viaţã cu Daniel
Vighi:
"E mişto sã scrii, restul e
marketing!"
Orhan Pamuk la Bucureşti - în viziunea lui
Ducan Darie
Petre Flueraşu - editorial:
Valiza cu bani e a mea, sau
cum şi democraţia greşeşte?
Ursul Flãmând
IKEA, Suedia într-un sos savuros
MIT ŞI LOGOS
Tudor Petcu: Habermas
şi Papa Benedict al XVl-lea
Perspective asupra
statului liberal într-o societate
postsecularã, partea a III-a
Culturã şi Culturã de masã,
partea a II-a - Virgil Diaconu
Isip Andre - Pisica Neagrã, o poveste
halucinantã aflatã la limita dintre natural
şi supranatural
Lucian BLAGA - POLEMICÃ despre mit, mitic
şi literaturã cu Costel Matei
Cosmin Perţa:
"Cred în cultura elitistã
fãrã nici o ruşine!"
FILM
Mongol, se naşte stepa dezlãnţuitã - Petre
Flueraşu
BookZoom - Ionuţ Caragea despre Adrian
Erbiceanu
POETICA
TEATRU
Liliana Petcu
Teatrul Ha! Adelaida Mateescu
Casandra Ioan Casa cu
gardul de tablã - Florin Iordache
Lorela Buta
Ionuţ Popa
Mihai
Merticaru
Victoriţa
Duţu
PROZA
CARTE PetroGrafii
Dan
Pandici
Moştenirea Templierilor, Steve Berry
Victoria Milescu
Marketing cultural de la fondatorul acestui
gen în România
Mihail Medrea
J.K. Rowling - Portret de autor
Dorin Marchiş:
"Aikido este calea armoniei"
UNDERGROUND
Hypercablat - Visul unui
vamaiot - Golan
Brand @ Romania
De la Tara La
Tãrtãria - Camelia Tripon
Ce înseamnã a fi român
pentru Dan Puric - Tudor Petcu
@ WWW
Jurnal qatarian (1) -
Mihnea Voicu Şimãndan
Theathrum
Platonov, un spectacol despre ratare
M Â N Ã S T I R E A V Ã C Ã R E Ş
T I
E timpul sã ne recuperãm istoria
ARCAD@, entertainment cultural...
www.arcada.org.ro
Valiza cu bani e a mea, sau cum şi
democraţia greşeşte!
"Un om real nu poate fi respectat. Cum l-ar
putea respecta societatea? Ea l-a
crucificat pe Iisus, l-a omorât cu pietre
pe Buddha, l-a otrãvit pe Socrate."
Osho – Cartea
despre Tao
Astãzi oamenii au nevoie de hârtii, de
aprobãri, de implorãri, pentru a se bucura
de cele mai elementare drepturi, de însãşi
naturaleţea lor. Evoluţia societãţii a adus
cu sine o complicare a existenţei, o
transformare a lumii într-un uriaş aparat
birocratic în mijlocul cãruia poţi acţiona
doar urmând tipare bine definite.
Unul dintre drepturile esenţiale
ale fiinţei umane este sã beneficieze de
roadele propriilor eforturi. Dacã acumulezi
bani pe cãi legale, este dreptul tãu
natural sã îi foloseşti aşa cum crezi de
cuvinţã. Este practic imposibil astãzi sã
donezi sume mari de bani, sã ajuţi statul,
sã îi ajuţi pe cei din jurul tãu. Pentru cã
ai nevoie de explicaţii, pentru cã
societatea modernã nu acceptã cea mai
normalã şi evidentã motivaţie: voinţa.
Nu respectãm legea pentru cã ea
existã, o respectãm pentru cã aşa vrem noi.
Nu omorâm oameni, nu oferim mitã, nu pornim
rãzboaie, nu discriminãm, doar pentru cã
aşa vrem noi. Omul este liber, iar fiecare
acţiune a sa depinde exclusiv de voinţã.
Nimeni nu te poate opri sã loveşti, sã
distrugi, sã ucizi. Oamenii secolului 21
trebuie sã accepte cã nu prin edicte morale
sau legale se schimbã mentalitãţile.
Este inacceptabil ca astãzi
flagrantul sã fie intuit, presupus. Pe
drumul cãtre casa dealerului de droguri,
consumatorul se poate rãzgândi, este
dreptul fiecãruia dintre noi sã zicã astãzi
ceva şi mâine altceva. Nu poţi condamna
inconstanţa, pentru cã este o
caracteristicã naturalã specificã fiinţelor
vii. Viaţa este o înşiruire de paradoxuri,
iar asta este principalul motiv pentru care
trebuie sã zâmbim. Datoria procurorului
este sã aştepte momentul în care cei doi
îşi strâng mâna dupã încheierea
tranzacţiei. Abia atunci poţi acuza, abia
în faţa evidenţei cuvintele tale au
valoare.
Ne îndreptãm spre o realitate a
urmãririlor, spre o lume în care proprii
mei bani, ţinuţi în portbagajul maşinii,
înseamnã o infracţiune. Ne îndreptãm spre o
lume în care telefoanele sunt ascultate,
spre o lume în care oamenii sunt încurajaţi
sã acţioneze în spatele cortinei.
Trãim printre iluzii, la care
trebuie sã renunţãm pentru a putea
progresa. Oamenii vor încerca sã înşele,
este datoria lor sã facã asta. Rãzboiul
este natural, pacea o simplã convenţie. Iar
datoria sistemului este sã îi prindã pe
care încalcã legea pãstrându-şi statutul
minimal. Controlul statului asupra vieţii
cetãţenilor nu poate fi justificat prin
nevoia de siguranţã. Individul este
singurul lucru care conteazã într-o
societate, iar fiecare dintre noi trebuie
sã-şi poarte singur de grijã. Vremea
eleganţei s-a terminat demult, pentru cã
eleganţa reuşeşte foarte rar sã aducã
succesul.
Sã încercãm pentru câteva momente
sã fim noi înşine. Ne temem de ceea ce se
ascunde acolo? Opinia publicã se aratã
şocatã de cei care afirmã cu tãrie cã fac
doar ce vor ei sã facã, pentru cã opinia
publicã a uitat de mult de asta. Am uitat
cã noi suntem de fapt Dumnezeu, am uitat cã
noi putem decide. Existã consecinţe, pe
care s-ar putea sã nu reuşim sã le evitãm.
Dar, la capãtul drumului, vom descoperi cã
în valiza cu bani se ascunde sufletul
nostru.
