Considerat unul dintre cei mai mari
scriitori britanici actuali, Lee Child a
devenit faimos pentru cãrţile sale
poliţiste, care urmãresc de fiecare datã
aventurile fostului ofiţer american Jack
Reacher. În "Nimic nu e uşor", Child îmbinã
acţiunea freneticã cu suspansul specific
anchetelor, reuşind sã îl ţinã pe cititor
alert de la prima pânã la ultima paginã.
Descoperi o datã cu personajele secrete
şocante, iar anumite scene impresioneazã
prin cruzimea dusã pânã la extrem.
Cartea este brutalã, iar Reacher
ilustreazã perfect eroul american, dur,
bãrbatul care nu renunţã niciodatã la
idealurile sale. Cu o minte brici, aidoma
unui ceas elveţian, bazându-se pe forţa
pumnului şi pe încrederea insuflatã
celorlalţi, Reacher îşi dovedeşte încã o
datã puterea, reuşind sã rezolve problemele
şi sã îi salveze pe cei din jurul sãu de o
soartã mai rea decât moartea. Autorul îşi
şocheazã cititorii prin imaginile create,
reuşind sã sugereze tãria de spirit a
personajelor. Tonul folosit este însã
natural, sporind şi mai mult starea de
derutã a cititorilor. Ai nevoie de o dozã
mare de cinism pentru a suporta imaginile
adesea de o cruzime inimaginabilã: "- Au
scos afarã vreo duzinã dintre noi. Probabil
cã aveam toţi aceeaşi zi de naştere. Ne-au
dus într-o curte. Primul lucru pe care l-am
vãzut a fost o gãleatã mare cu smoalã,
aşezatã deasupra unui arzãtor. Fierbea.
Dupã aia, am vãzut cã lângã gãleatã era un
bloc mare de piatrã, negru de sânge uscat.
Un gardian a luat o macetã şi a început sã
urle la tipul care era primul la rând.
Prizonierul de lângã mine, care vorbea
puţin engleza, mi-a tradus. Gardianul
spunea cã ai de ales. Existau trei
posibilitãţi. De ziua noastrã, aveam sã ne
pierdem câte un picior. Prima alegere,
stângul sau dreptul. A doua alegere,
pantaloni lungi sau pantaloni scurţi. Adicã
ne tãia piciorul deasupra genunchiului sau
dedesubt. A treia, folosim gãleata sau nu.
Smoala fierbinte închide arterele şi
cauterizeazã rana. Dacã nu foloseai
gãleata, sângerai pânã la moarte. Aveam de
ales.
Nimeni nu vorbi.
Hobart continuã:
- Am ales stângul, pantalonii lungi şi
gãleata."
Acţiunea se deruleazã rapid, cititorul este
confruntat dintr-o datã cu personaje
misterioase, pe care ajunge sã le cunoascã
treptat. Child nu dezvãluie aproape nimic,
rezumându-se la detalii fizice. Dialogurile
lacunare nu ajutã la identificarea
psihologicã a personajelor, cititorii fiind
nevoiţi sã facã adevãrate exerciţii de
comunicare non-verbalã. Gesturile,
posturile, atitudinile, toate simbolizeazã
ceva, toate înseamnã ceva pentru Reacher,
iar cititorii sunt aruncaţi într-o lume în
care ceasurile din cap sunã întotdeauna la
fix.
"Nimic nu e uşor" aminteşte adesea de
poveştile clasice de la Hollywood,
derulându-se dupã reţeta care a fascinat
generaţii. Cu toate cã foloseşte câteva
clişee specifice genului action, Lee Child
scrie original şi reuşeşte sã ofere
tensiune, sã te facã sã te temi pentru
viaţa pesonajelor. Deşi intueşti cã totul
se va termina pânã la urmã bine, trãieşti
fiecare scenã pe muchie de cuţit, oscilând
între speranţã şi îndoialã. Considerat un
maestru al genului, Child demonstreazã încã
o datã cã o carte de acţiune scrisã bine
este o adevãratã operã de artã.
Acţiunea romanului se deruleazã în New
York, iar personajele sunt desprinse din
tipologiile celui mai activ oraş din lume.
Într-o lume a terorii, a minciunilor, a
banilor ascunşi în saci de plastic, Jack
Reacher trebuie sã se descurce, sã rezolve
misterul plecând încã şi încã o datã de la
zero, reinvetându-se. Personajul principal
dovedeşte pe parcursul cãrţii tãrie de
caracter, fiind gata întotdeauna sã renunţe
la propria persoanã pentru ceilalţi.
Finalul, în care el pleacã învãluit în
ceaţã, este exemplar pentru capacitatea lui
de a trãi întotdeauna pe cont propriu. Nici
mãcar iubirea nu îl poate ţine în loc pe
Reacher.
Impetuos, stilul lui Lee Child trezeşte în
cititori instinctul aventurii. Vrei sã îi
urmezi eroii, vrei sã ai parte şi tu de
aventurile acestora, vrei sã te bucuri de
posiblitãţile nelimitate pe care ţi le
oferã libertatea absolutã. Jack Reacher
ştie cã nu se poate baza decât pe el
însuşi, iar asta îi conferã putere,
trãsãturã care dominã interacţiunea sa cu
celelalte personaje. Singur, în noaptea
adâncã, Reacher este prototipul omului spre
care tânjim cu toţii. Invincibil: "Reacher
îşi recuperã arma la unsprezece şi treizeci
şi patru şi porni înapoi luând-o pe drum,
pentru cã astfel avea sã ajungã mai repede,
în vreo şaptezeci şi cinci de minute. Era
obosit, dar mulţumit. Scosese din funcţiune
trei degete care puteau apãsa pe trãgaci,
reducând forţele inamice la cincizeci şi
şapte la sutã din capacitatea iniţialã.
Continuã sã meargã. Singur în întuneric.
Invincibil.
Dupã ce strãbãtuse aleea care ducea
la Grange Farm şi vãzuse casa, întunecatã
şi tãcutã, senzaţia de bine îi dispãru.
Spuse parola de cinci-şase ori. La început,
cu voce scãzutã, apoi mai tare.
Canaries, canaries, canaries.
Nu primi niciun rãspuns."
Stilul lui Lee Child este
vitalizant, axat pe acţiune. Frazele scurte
dinamizeazã cartea, iar dialogurile
realiste o apropie de cititor. Eşti acolo,
lângã personaje, le vezi cum acţioneazã şi
cum suferã, simţi prin intermediul lor.
Axându-se pe catharsis, cartea îl lasã pe
cititor sã se simtã puternic, îi oferã o
viziune integralã prin intermediul unui
narator omniscient care defineşte cadrul
poveşti. Plecând de la un incident aparent
banal, o vizitã la cafeneaua din colţ,
Reacher se vede aruncat într-un carusel
înnebunitor care îi pune în pericol în
nenumãrate rânduri viaţa.
Lee Child preia în cãrţile sale un
stil de viaţã nefamiliar, cel american, şi
încearcã sã îl transpunã în totalitatea sa
ideaticã. Iatã de ce vom regãsi în
personajele sale acele calitãţi mitice ale
primilor colonişti, acea dorinţã de a
înfrunta viaţa şi de a te bucura exploziv
de fiecare dintre micile ei plãceri.
Impresionant prin forţa scriiturii, Lee
Child duce mai departe visul american,
insuflându-i lui Reacher calitãţile care au
ajutat America sã cucereascã lumea.
Refuzându-şi preţiozitatea specific
britanicã, Child construieşte acţiunea
brutal, natural, folosindu-se mai mult de
instinct şi mai puţin de tehnici narative
avansate. Cãrţile sale dure, aidoma unei
bãuturi tari, aduc aminte de mari autori
americani ca Thomas Harris (Tãcerea
mieilor, Hannibal, Dragonul roşu), David
Morrell (seria Rambo) sau Jeffrey Deaver
(Colecţionarul de oase). Rãmânând mereu
fidel stilului propriu, Child o ia de la
capãt, iar aventurile lui Reacher sunt
gustate de milioane de cititori din
întreaga lume: "Lane se rãsuci cãtre
Addison şi-i ordonã:
- Du-te sã vezi ce dracu face Perez. Ar fi
trebuit sã se întoarcã de acum.
- Reacher e afarã, spuse Jackson. De-aia nu
s-a întors Perez.
Lane zâmbi.
- Şi ce ar trebui sã fac? Sã ies şi sã
cercetez? Nici pomenealã. Pentru cã exact
acum Reacher trece pe lângã biserica din
Bishops Pargeter.
Reacher era ghemuit lângã uşa
bucãtãriei, alegând unul dintre lucrurile
pe care le avusese Perez la el. Un MP5K, cu
un încãrcãtor cu treizeci de gloanţe. O
lanternã, acum spartã. Douã cuţite de
bucãtãrie, unul zimţat, altul cu lama
dreaptã. Reacher bãgã un cuţit în pantof.
Ridicã arma semiautomatã şi o atârnã pe
umãrul stâng. Apoi se întoarse cãtre
hambare. Reacher, singur în întuneric.
Luând-o de la capãt."
O carte puternicã, "Nimic nu e
uşor" este o incursiune aproape fatalã într-
o lume dominatã de violenţã. Degete rupte,
arme descãrcate în capul adversarilor,
aventuri, erotism, bãrbaţi fãrã mâini şi
picioare, milioane de dolari, toate fac
parte din universul zilnic al lui Jack
Reacher. Pãşiţi alãturi de eroul care a
fascinat America într-o lume paralelã, unde
vinul este mai dulce iar sângele nu
pãteazã. Lee Child ne invitã sã o luãm încã
o datã de la capãt. Tot ceea ce ne trebuie
avem deja în noi înşine. Iar gloanţele se
gãsesc pretutindeni...
Bibliografie
Lee Child – Nimic nu e uşor – Reader’s
Digest – 2007
