Cititi in revista ARCAD@ ultimele noutãţi
despre Submarinul Iertat, într-un interviu
cu Ruxandra Cesereanu şi Andrei Codrescu.
Despre Literatura fara menajamente cu Lucia
Daramus:
"De ce iubim femeile mi se
pare misogina"
Petre Fluerasu - editorial:
Suntem liberi sa fim la fel?
Ursul Flamand
Un alt fel de arta culinara
MIT SI LOGOS
Tudor Petcu: Habermas
si Papa Benedict al XVl-lea
Perspective asupra
statului liberal intr-o societate
postseculara, partea a II-a
Cultura si Cultura de masa –
Virgil Diaconu
Isip Andre -
Vanatoarea de vrajitoare, ultima parte
Corespondentza din Madrid:
DRACONIAN
Full Depression Stuff
Liviu Ioan Stoiciu:
Despre fractursti, douamiisti
si literatura
FILM
Cassandra’s Dream - Eliza Zdru
The Mist, sau Stephen King dezlantuit -
Petre Fluerasu
X – Thriller
POETICA
TEATRU
Iuliana Damian Teatrul
Ha! Adelaida Mateescu
Lelia Mossora
Liliana Petcu
PROZA
CARTE PetroGrafii
Sorin
Teodoriu Tandru si
rece, Felix Nicolau
Cristina
Bindiu Marketing
literar de la fondatorul acestui gen in
Romania
Andreea Robe
Dan Brown - Portret de autor
Valera Gruber:
Are we heading toward a falsehood society?
EROTICON
Iolanda Bob – gay story
UNDERGROUND
Hypercablat - Marius Conu
Brand @ Romania
Baba Dochia,
descopera puterea simbolurilor – Camelia
Tripon
@ WWW
Trezirea, Thailanda
dezvaluita – Mihnea Voicu Simandan
Theathrum
Dan Puric in forma maxima
Steaua vs. CFR - Pamflet
P R I M A V A R A P O E T I L O R
Literatura se intoarce la scoala
ARCAD@, entertainment cultural...
www.revistaarcada.lx.ro
Suntem liberi sã fim la fel?
Democraţia înseamnã libertate, înseamnã sã
poţi spune şi sã poţi gândi orice, fãrã
constrângeri. Iatã cuvintele pe baza cãrora
se construiesc sisteme, iatã justificãrile
gãsite de toţi cei care la un anumit moment
vor sã impresioneze. De ce oare avem
impresia cã cei mai mari rebeli nu vor
decât sã fie şi ei bãgaţi un pic în seamnã
de cei pe care îi înjurã?
Lumea e plinã de dictoane, de
cerinţe, de cuvinte mari, pompoase. Însã
oare câte dintre aceste cuvinte sunt
materializate... Este simplu sã declami, sã
îţi asumi stãri şi trãiri, dar oare câţi
dintre noi ştiu cu adevãrat sã fie unici,
individuali, aşa cum simt.
Presa este consideratã o putere, o
voce clarã care trebuie sã regularizeze
societatea, un strigãt al celor ce au
nevoie de reprezentare. Şi iatã cum presa
devine astfel sclavul propriilor idealuri,
transformându-se dintr-o instituţie aparent
liberã, în prizoniera unor principii.
Tocmai pentru cã presa definitã
astfel trebuie sã muşte, avem doar critici
la adresa lumii din jurul nostru, tocmai
pentru cã avem impresia cã jurnaliştii
trebuie sã fie imparţiali, ajungem la
partizanate evidente. Rebeliunea ultimã nu
este decât un alt clişeu, iar cel care vrea
în fiecare moment sã fie original nu face
decât sã construiascã artificial, fals.
Priviţi în jurul vostru şi veţi
observa cã ceea ce ar trebui sã fie evident
este considerat astãzi nebunie. Puterea, în
loc sã aducã relaxare, îi crispeazã pe
lideri, succesul, în loc sã producã
mândrie, trânteşte uşile şi coboarã
privirile.
Oare unde, în ce şcoalã am fost
învãţaţi cã trebuie sã ne fie jenã de
propriile reuşite? De ce întotdeauna
succesul sau eşecul ajung sã defineascã o
categorie de persoane? De ce mergând pe
stradã îţi poţi da seama cine este director
şi cine artist…? De ce oamenii îşi folosesc
libertatea doar pentru a se încadra într-un
anumit clişeu?
Libertatea înseamnã instinct,
visceralitatea celui care ştie sã se
adapteze la lumea care îl înconjoarã. Nu
încerca sã fii diferit cu orice preţ, însã
nici nu încerca sã te conformezi regulilor
întotdeauna. Fii tu însuţi, aşa cum simţi
nevoia în fiecare moment. Da, s-ar putea sã
fii inconsecvent, s-ar putea sã nu
mulţumeşti pe toatã lumea, însã nu trebuie
sã-ţi doreşti sã faci asta.
Presa ţipã despre democraţie, dar
nu face nimic pentru asta. Libertatea
înseamnã pânã la urmã sã înveţi sã te
bucuri şi de constrângerile care îţi fac
plãcere. Nu îţi mai condamna publicul, ci o
datã în viaţã, laudã-l, nu mai plânge
pentru cã trebuie sã fii comercial pentru a
exista, bucurã-te. Schimbarea abordãrii nu
poate decât sã îţi prindã bine.
Altfel, vom ajunge încã şi încã o datã la
mesele întinse, unde liderii lumii fac
totul pentru a se identifica unul cu altul.
Dacã nu ne vom trezi, eticheta va ajunge sã
se substituie realitãţii şi vom uita cã în
spatele fiecãrui titlu se ascunde, sau ar
trebui sã se ascundã, un om... Un om, nu o
ţarã, nu o comunitate, nu responsabilite,
nimic din toate denumirile pompoase în
spatele cãrora se ascund problemele. Nu, în
spatele fiecãruia dintre noi se ascund o
conştiinţã, o inimã înfricoşatã şi un strop
de nebunie...
