Un adevãrat fenomen, Paulo Coelho a
demonstrat cã miturile moderne mai pot
atrage încã, ajungând cu cãrţile sale pe
culmile succesului şi devenind un simbol al
modernitãţii, o emblemã a culturii de masã!
Valorificând la maximum societatea de tip
mozaic, Paulo Coelho reuşeşte sã le ofere
cititorilor poveşti fascinante, adevãrate
mituri moderne. Ne întoarcem la autorul
brazilian din dorinţa de a afla mai mult,
din dorinţa de a descoperi o lume care se
aflã chiar în noi.
Acţiunea se deruleazã într-un ritm
antrenant. Personajele principal, aproape
de fiecare datã construite ca un alter ego
al scriitorului, îşi trãiesc viaţa din
plin, fiind implicate social, bucurându-se
de faimã şi reuşind prin prin acţiunile lor
sã modeleze destine. Succesul se dovedeşte
a fi însã unul iluzoriu, pentru cã artistul
nu face decât sã inventeze poveşti, creeazã
vieţi artificiale prin însãşi esenţa lor,
uitând sã trãiascã la rândul lui. Coelho
încearcã sã ne înveţe sã perceapem viaţa la
intensitate maximã, sã descoperim adevãrata
plãcere în mijlocul rãzboiului, unde
stereotipiile dispar. Atunci când şti cã
urmãtoarea secundã ar putea fi ultima din
viaţa ta priveşti altfel lucrurile, atunci
când înţelegi efemeritatea existenţei nu
mai ţii cont de gesturile mecanice care
erodeazã în timp fericirea.
Folosind multe simboluri moderne, Paulo
Coelho actualizeazã fondul ideatic al
cãrţilor. Problemele religioase existã de
mii de ani, dar scriitorul brazilian le
conferã o nouã greutate, explicându-le prin
prisma societãţii actuale, mãcinatã de
conflicte şi sensibilã la cea mai micã
perturbare a ordinii. Oamenii înţeleg cã au
nevoie de idealuri pentru a putea sã
trãiascã, iar Coelho ne explicã pericolele
care se ascund în spatele acestei dorinţe.
Suntem dispuşi sã renunţãm foarte uşor la
propriile vise, când de fapt puterea se
aflã în noi.
Cititorii vor descoperi în romane
numeroase învãţãturi. Coelho împleteşte
descrierile ample cu dialogul alert,
folosind fraze şi propoziţii scurte, care
dinamiteazã acţiunea şi oferã prozei un
ritm antrenant. Cititorul întoarce paginã
dupã paginã, încercând sã intuiascã ce se
va întâmpla mai departe. Romanele conving
prin naturaleţea stilului şi printr-o
succesiune halucinantã a întâmplãrilor. De
la Bucureşti pânã în Dubai, de la Londa la
Beirut, Spania, Rusia, poveştile lui Coelho
rãmân o legendã a iubirii şi a pasiunii.
Amestecând elemente moderne cu tradiţii de
mult uitate, Paulo Coelho îşi poartã
cititorii prin adâncurile pãdurilor,
învãţându-i lecţiile copacilor, fãrã a uita
însã de strãlucirea marilor oraşe, care
înseamnã atât de mult astãzi pentru noi. O
prozã echilibratã, care prezintã
întotdeauna ambele variante, lãsându-i pe
cititori sã aleagã. Nimeni nu îţi va spune
care este varianta corectã, pentru cã viaţa
înseamnã în primul rând risc. Maeştrii sunt
tot oameni, care vor învãţa de la tine la
fel cum şi tu vei învãţa de la ei. Tot ceea
ce ne trebuie este încrederea, încrederea
în poveştile ce vor veni dupã noi,
încrederea în basmul care este viaţa
noastrã: "Nu ştia dacã era greu sau nu, dar
acum cel mai puţin o interesa preţul –
chiar dacã ştia cã îl cunoscuse pânã la
urmã pe bãrbatul acela, fãcuserã dragoste
pentru prima oarã în urmã cu câteva
ceasuri, le fusese prezentatã prietenilor
lui în ajun, ştia cã el frecventase şi mai
înainte localul unde lucra ea şi cã fusese
cãsãtorit de douã ori. Nu erau recomandãri
impecabile. Pe de altã parte, ea avea bani
ca sã cumpere o fermã, tinereţea în faţa
ei, o mare experienţã de viaţã, o mare
independenţã sufleteascã. Fie şi aşa însã,
cum destinul fãcea întotdeauna alegerea în
locul ei, crezu cã mai putea risca o datã.
Îl sãrutã, fãrã nicio curiozitate de a şti
ce se întâmplã dupã ce apare "Sfârşit" pe
ecranele de cinematograf. Doar cã, dacã
într-o bunã zi cineva se va hotãrî sã-i
povesteascã istoria, avea sã-l roage sã
înceapã aşa cum încep basmele, în care se
spune: A fost odatã ca
niciodatã..." (Unsprezece minute)
Frazele scurte fluidizeazã proza, oferindu-
i veridicitate. Coelho evitã artificiile
stilistice, mizând pe sentimente şi pe
simboluri. Înţesate de referinţe, cãrţile
oferã o panoramã a filosofiilor, insistând
pe ideile religioase, transpuse inedit de
autor pe un fundal esenţialmente creştin.
În lunga lui cãutare, citiorul se regãseşte
pe sine pentru a ajunge din nou la inimile
celor din jurul sãu.
Coelho a reuşit sã abordeze inedit o temã
actualã, depersonalizarea individului în
contextul accelerãrii globalizãrii. Iubirea
are de înfruntat numeroase obstacole, peste
care, în urma unui lung drum de formare,
reuşeşte sã treacã, devenind mai puternicã.
Analiza psihologicã rafinatã îl ajutã pe
cititor sã înţeleagã gesturile
personajelor. Coelho are grijã sã ne ofere
informaţii esenţiale, fãrã a rãpi însã din
farmecul inerent descoperirii. El se
asigurã cã cititorul primeşte cheile
necesare înţelegerii fãrã a îl obliga pe
acesta sã aleagã un anumit drum. Aceastã
libertate absolutã constituie unul dintre
ingredientele care apropie cãrţile de
public, fãcându-le accesibile.
"Deodatã auzi o bubuiturã şi fu aruncat la
pãmânt de forţa unui vând pe care nu-l
cunoştea. Locul se umplu de praf care
aproape cã acoperi luna. În faţa lui, un
enorm cal alb se cabra scoţând un nechezat
îngrozitor.
Flãcãul abia vedea ce se petrece, dar când
praful se mai potoli, simţi cã-l cuprinde o
groazã care nu-l mai încercase niciodatã.
Pe cal stãtea un cãlãreţ îmbrãcat în negru
cu un şoim pe umãrul stâng. Purta turban şi
un vãl care-i ascundea toatã faţa, lãsând
sã se vadã numai ochii. Pãrea solul
deşertului, dar prezenţa lui era mai
puternicã decât a tuturor oamenilor pe care-
i cunoscuse în viaţa lui.
Straniul cavaler scoase spada enormã şi
curbatã pe care o purta prinsã la şa.
Oţelul strãluci în lumina lunii..."
(Alchimistul)
Reconstituind treptat povestea fiecãruia
dintre noi, Paulo Coelho le oferã
cititorilor numeroase perspective.
Personalitatea personajului principal este
construitã din bucãţele, reliefând un
mozaic aparte, inedit, care atrage. Nu
existã omniscienţã, pentru cã nimeni nu
deţine rãspunsurile. Suntem împreunã, într-
o cãlãtorie fascinantã şi trebuie sã
preţuim fiecare clipã. Viaţa oferitã de
Paulo Coelho te atrage prin simplitatea
aparentã şi prin manifestãrile virulente
ale sentimentelor.
Personajele sunt construite atent, cu
migalã. Coelho insistã pe caracteristicile
lor psihologice, fãrã sã ofere însã
explicaţii. Cititorul este invitat sã le
descopere singur. Tehnica naraţiunii la
persoana I, folositã în multe dintre cãrţi,
este rafinatã prin multivalenţele oferite
de pendularea între naratori, conferind
volumelor un ritm alert, atât de necesar
astãzi pentru a îi ţine aproape pe
cititori. Descoperi mai multe variante,
descoperi frãmântãri specifice oamenilor,
descoperi cã realitatea ţine exclusiv de
percepţie. Folosind un limbaj accesibil,
Coelho îşi îmbracã ideile într-un înveliş
atractiv, reuşind astfel sã ajungã la
cititorii sãi, sã îi convingã cã meritã sã
citeascã mai departe. Romanele evitã
clişeele negative, concentrându-se asupra
frumuseţii existenţiale şi asupra
împlinirii plenare a fiinţei umane. Fãrã
ifose, fãrã gânduri inutile. Trebuie sã
dansãm, sã uitãm de fiinţa noastrã, sã
devenim una cu iubirea. Doar aşa vom învãţa
sã ne regãsim şi sã fim noi înşine. Avem
nevoie numai de curaj şi de un strop de
nebunie.
Paulo Coelho prezintã realitatea. El nu
încearcã sã se ascundã în spatele ideilor,
nu evitã subiectele tabu. Toate
certitudinile se prãbuşesc, dragostea se
dovedeşte pânã la urmã mai importantã decât
convenţiile sterile ale unei societãţi ce
nu poate înţelege ab initio sentimentele.
Oamenii se regãsesc întotdeauna în final,
descoperind cã dragostea lor este mai
puternicã, înţelegând cã sentimentul
transcede toate elementele pur mundane care
i-au fãcut sã se despartã.
Tema centralã a cãrţilor lui Coelho este
iubirea. Descrierile vibrante îi aruncã pe
cititori într-un carusel al emoţiilor. Eşti
transportat lângã focul magic al ţiganilor,
eşti pierdut în mijlocul imensitãţii
deşertului, trãieşti pentru câteva clipe pe
primele pagini ale ziarelor din Londra,
doar pentru a te întoarce în cele din urmã
la propriile rãdãcini, gãsindu-ţi drumul
prin deşert sau prin zãpadã. Un ritual de
iniţiere, drumul lui Coelho îţi permite sã
vezi în spatele oglinzii şi sã descoperi
magia care nu poate fi explicatã. Pânã la
urmã, nu ştim de ce iubim. Pur şi simplu se
întâmplã. Paulo Coelho ne demonstreazã cã
dragostea este pur şi simplu o necunoscutã,
pe care trebuie doar sã o savurãm,
întotdeauna la intensitate maximã: "Îmi
aduc aminte când am sãrutat-o prima oarã,
într-un bar de lângã Victoria Station. Ea
lucra la o bancã, eu eram deja detectiv la
Scotland Yard. Dupã ce am ieşit câteva zile
împreunã, m-a invitat sã merg sã dansez
acasã la propietarul apartamentului ei,
lucru pe care nu l-am acceptat în ruptul
capului – nu e deloc stilul meu.
Ea, în loc sã se supere, mi-a spus doar cã-
mi respecta decizia. Recitind mãrturiile
prietenilor ei, sunt de-a dreptul mândru:
se pare cã Atena nu respecta decizia
nimãnui.
Dupã multe luni, înainte de a pleca la
Dubai, i-am spus cã o iubesc. Ea mi-a
rãspuns cã simţea acelaşi lucru – deşi, a
adãugat, trebuia sã ne obişnuim cu gândul
cã vom sta mult timp departe unul de altul.
Fiecare va munci în altã ţarã, dar
dragostea adevãratã va supravieţui
distanţei.
A fost singura datã când am îndrãznit s-o
întreb: "De ce mã iubeşti?"
Ea mi-a rãspuns: "Nu ştiu şi nici nu mã
intereseazã absolut deloc".
Acum, la sfârşitul acestor pagini, cred cã
am gãsit rãspunsul în ultima ei conversaţie
cu ziaristul.
Iubirea este." (Vrãjitoarea din
Portobello)
Trãgând un semnal de alarmã, invitând la
meditaţie, Coelho oferã o imagine
idealizatã a iubirii, considerând-o
principala forţã fiinţativã. Prin
numeroasele elemente emoţionale, prin
exprimarea lejerã şi prin temele de interes
abordate, scriitorul de origine brazilianã
reuşeşte sã fascineze încã o datã publicul.
Poveştile adevãrate nu mor niciodatã, iar
Coelho demonstreazã prin cãrţile sale cã
este un povestitor desãvârşit. Nu poţi sã
rãmâi impasibil în faţa obsesiei, pentru cã
fiecare dintre noi a trecut la un moment
dat prin asta. Dragostea transformã
individul, îl desãvârşeşte. Paulo Coelho
oferã doar variante pe care fiecare dintre
noi le poate filtra prin propria
sensibilitate. Posibilitãţile sunt
nelimitate. Conteazã cu adevãrat doar
binecuvântarea iubirii...
Paulo Coelho, unul dintre cei mai apreciaţi
scriitori contemporani, ne aratã cã
poveştile au încã putere, pot sã ne
marcheze viaţa. Descoperim personalitãţi
puternice, descoperim cuvinte de
înţelepciune, descoperim viaţa trãitã la
maximum. Volumele ne vorbesc despre
dragoste cu pasiunea îndrãgostitului şi
despre suferinţã cu încrâncenarea celui
care ştie cã trebuie pânã la urmã sã
învingã. Cuvintele nu mai au nicio valoare
atunci când lãsãm iubirea sã vorbeascã
pentru noi. Aceasta e adevãrata magie...
Bibliografie
Paulo Coelho
Hell archives – 1982
Practical manual of Vampirism – 1984
The Pilgrimage (Pelerinaj la Compostela) –
1987
The Alchemist (Alchimistul) – 1988
Brida – 1990
The Gift – 1991
The Valkyries (Walkiriile) – 1992
The diary of a Magus (Jurnalul unui mag) –
1992
Maktub – 1994
By the river Piedra I sat down and wept (La
râul Piedra am şezut şi-am plâns) – 1994
The fifth mountain (Al cincilea munte) –
1996
Love letters from a prophet – 1997
The manual of the Warrior of Light
(Manualul rãzboinicului luminii) – 1997
Veronika decides to die (Veronika se
hotãrãşte sã moarã) – 1998
Essential words – 1998
The Devil and miss Prym (Diavolul şi
domnişoara Prym) – 2000
Fathers, sons and grandsons – 2001
Eleven minutes (Unsprezece minute) – 2003
The Genie and the roses – 2004
The Zahir (Zahir) – 2005
Revived Paths – 2005
Like the flowing river – 2006
The Witch of Portobello (Vrãjitoarea din
Portobello) – 2006
