Poetul canadian de origine românã Ionuţ
Caragea îşi surprinde încã o datã
cititorii, oferindu-le un volum de poezie
complex, provocator. Stilul sãu autentic îl
recomandã pe Ionuţ Caragea ca un scriitor
modern, care foloseşte cu dezinvolturã
referinţe multiculturale, construindu-şi
imaginile autentic, fãrã menajamente. El
abordeazã tematici diverse, oferind
cititorilor un mozaic foarte dur pe
alocuri. Nu ai timp pentru meditaţii
inutile, pentru cã poezia vine adesea peste
tine, aidoma unui tãvãlug.
Versurile sunt create pe baza unor imagini
puternice, iar poetul impresioneazã,
alãturând simboluri aparent antitetice.
Ionuţ Caragea oferã cititorilor un adevãrat
regal liric, pigmentându-şi poemele cu
întrebãri. Cititorul este implicat în
fiecare vers, simte cum cuvintele i se
adreseazã direct. Nu ai timp sã alegi,
pentru cã poetul îţi direcţioneazã fiecare
trãire pe fãgaşul dorit de el. Descrierile
clinice definesc întregul volum. Privim o
imagine, suntem obligaţi sã descoperim
fiecare detaliu. Totul însã din spatele
unui geam gros, pe care nu îl putem uita.
Trebuie sã fim martorii
spectacolului: "aici e linişte şi nu adie /
nicio palã de vânt / norii sunt prinşi în
cârlige / din când în când / o pasãre
trece / la fel de tãcut / ca şi o lacrimã
pe obrazul mortului / în spatele ei o dârã
albã se destramã încet / sufletul vrea sã
mai tragã de timp / iarba-i uscatã şi
totuşi / e drumul spre casã / plantele mor
peştii mor pãsãrile mor / animalele mor şi
nimeni nu aude nimic / cineva i-a pus
tãcerii cãtuşe / cineva se crede Dumnezeu /
şi ascultã Eroica"
Ionuţ Caragea nu se teme de fantezie, pe
care o foloseşte la maximum în fiecare
dintre poemele sale. Descoperi simboluri
ascunse, cuvintele devin adevãrate arme,
iar înţelesurile se integreazã în sistemul
oferit de poet. Avem în faţã o genezã,
realizatã de un scriitor cu ambiţii epice.
Peisajele se deschid, autorul insistã pe un
univers grandios, în care fiecare segment
înseamnã ceva. Nu existã cuvinte în plus,
nu existã sincope. Ritmul aproape
halucinant al poemelor ne convinge sã ne
pierdem între versuri, oferite de Ionuţ
Caragea puţin câte puţin aidoma unor note
muzicale.
Viaţa este punctul central al volumului,
iar teoriile graviteazã în jurul ideii de
existenţã. Centrul de la care plecãm este
naşterea, cu toate implicaţiile ei. Viaţa
este o simplã consecinţã şi de aceea Ionuţ
Caragea nu încearcã sã o conteste. Poeziile
lui dovedesc astfel o dozã mare de
luciditate, oferind o imagine asupra vieţii
lipsitã de atribute inutile, frustã. Aidoma
unui diamant, poeziile lui Ionuţ Caragea
sunt şlefuite atât de autor cât şi de
cititor. Eşti liber sã înlãturi balastul,
eşti liber sã arunci vãlurile, unul dupã
celãlalt. Pe mãsurã ce avansezi, visele
devin din ce în ce mai puţine: "deschid
ochii... / înc-o zi ce urmeazã sã treacã /
fãrã surle şi trâmbiţe / clipesc autopsia
primei raze de soare / descopãr un
întuneric mai viu / şi mai dens / decât
cadavrul nopţii de ieri / şi toate
cuvintele sunt încolonate / într-o rutinã
funestã / şi toate secundele gâlgâie / prin
clepsidra inimii mele / citesc... / ceea ce-
au scris şi alţii despre cancerul minţii /
ca despre-o iubire exageratã de sine / ce
ţine de la degetul mare / şi pânã la
ultimul suflu pe care nu vrem / sã-l mai
dãm celorlalţi / învãţ... / sã trãiesc
între douã respiraţii profunde / între
bãtãile unei pendule / cu preinfarct la ora
exactã / închid ochii... / înc-un vis mai
puţin"
Poezia lui Ionuţ Caragea este
descriptivã, insistã foarte mult pe detalii
şi încearcã sã reformuleze o filosofie a
fiinţei. Chiar dacã şocheazã în multe
momente, volumul "33 bis" nu depãşeşte
anumite graniţe, se simte o reţinere
inerentã, o limitã peste care scriitorul nu
poate trece. Iatã de ce în multe poezii
finalul pare sã fie plat, ca şi cum nimic
nu s-ar fi întâmplat de fapt. Revolta
mocneşte, fumul începe sã aparã, dar Ionuţ
Caragea refuzã sã ne ofere vâlvãtaia aceea
care încoroneazã orice aşteptare.
Stilul este alert, iar eul liric
îşi transmite mantrele aproape obsesiv.
Sentimentele au aproape de fiecare datã
proporţii cosmice, delirante, iar
senzaţiile te consumã, se insinueazã tãcut
doar pentru a se dezlãnţui violent. O
poezie a aşteptãrii, o poezie în care
fiecare secundã conteazã. Ionuţ Caragea nu
refuzã lumea modernã, ci încearcã sã o
înţeleagã şi sã o filtreze. Omul modern
este reînţeles, iar miturile sale sunt
transformate, adaptate noului. O carte
puternicã, o care din care chiar şi iisus a
învãţat sã ne zâmbeascã mai frumos: "Iisus
reloaded / ştiu ştiu ştiu şocheazã /
probabil te-ai aşezat comod în fotoliu /
îţi bei liniştit cafeaua şi aştepţi
rãstignirea poeticã / în trei episoade /
dar iisus lipseşte şi-a uitat rolul / nu
moare nimeni / nicio cascadorie / pudoare /
scroll down / boring / câteodatã pe lumea
aceasta / fiecare lucru trebuie sã
renascã / precum omul în piatrã / şi piatra
în om într-o crizã / terifiantã de fiere /
o lume ce are nevoia imperioasã de horror /
ca sângele de aer şi aerul de sânge / o
dragoste astmaticã / o dragoste leucemicã /
respirãm prin camere web / deschidem porţi
virtuale / sã ne ţinem de cald / şi tot mai
vrem ca iisus / sã ne fie herald / mã
întreb de ce am scris aceste rânduri /
împotriva cui protestez / împotriva celor
care îşi beau liniştit cafeaua / de parcã
nu s-ar fi-ntâmplat nimic"
"33 bis" este o carte pe care
cititorii o vor descoperi treptat şi în
care se vor regãsi adesea. Volumul pleacã
de la tulburãrile specifice oricãrei fiinţe
umane şi construieşte un tãrâm paradisiac,
un tãrâm al refugiului. Acolo, în spatele
cortinei, unde nu se întâmplã niciodatã
nimic, unde visele prind aripi şi se
întrupeazã, acolo ne invitã Ionuţ Caragea.
Într-un tãrâm al muzicii, într-un tãrâm în
care orice dorinţe sunt permise. 33 bis, o
carte care meritã cititã de toţi cei care
apreciazã muzica fiinţelor.
