mi-e dor de trenuri,
de-acel perfect ascuns desãvârsit suier
sub vremuri
suier prelung
un tren mai indelung
mai indelung chiar decât cercul
si-ncet in sine cum incet doar melcul
poate
sã te ducã
sã te aducã din singurãtate
mi-e dor de trenul care n-a venit niciodatã
il astept pe marginea inimii
dintr-o datã
din altãdatã mã desprind cu sentimente cu tot
Dumnezeu ca un lord
isi rãsuceste cuvintele in sus si-n jos si asteaptã
cu mine frumos
trenul
mi-e dor, mi-e dor de sinele unei fericiri
prelungite in aer, de mersul trenului pe aer mi-e dor pânã când
se face Universul un Pãmânt
