sarbatorile isi atirnau de git felicitari
el, cu scari
pe care nu le urca
poate din orgoliu, poate din neputinta
ea, cu usi
pe care nu le deschidea
poate din neputinta, poate din orgoliu.
cind se simteau osteniti, schimbau intre ei
nu scarile, nu usile
si nici macar sarbatorile
ci numai singele
care trececea incet de la unul la altul
in copii.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Un ritual numit imperechere...dorinta de a transmite informatia genetica sau doar instinct de perpetuare...constientizarea ritualului,divinul picurat in animal,asta cred ca ne face oameni!
Buna ziua,
Am trecut sa vad ce nod ne mai leaga, ce semn se mai desprinde de la fereastra ta pentru a ajunge pe o aripa de porumbel pana la mine. Imi place imaginea barbatului, trepta, a femeii poarta, a curgerii de sange prin clepsidra iubirii, pe care
