Autor:	Zenobia ( zenobia ) - [ POEZIE ]
Titlu:	versuri vechi

O poveste Visez! Se scutura floarea ciresilor am scut din frunze si parul albastru si lung si rid. Scutur lumea printre gene si rid si lumea, umila sta, la picioarele mele sta. mai vreau sa dorm, mai vreau sa visez. Visez! In amiaza ciresilor nu ma regasesc in nimic. Sunt singurul om de pe planeta pamint. Ma impart la flori si la munti si la vint si la mari si la serpii ce suiera printre pietre si-mi doresc sa fiu in toate o parte. Mai vreau sa dorm, mai vreau sa visez. Visez! Sunt Harap-Alb si Cosinzeana sunt si zmeul si palosul ridicat. Dar vai! Si capul ce zace taiat pe podea tot eu sunt. Din mijlocul unui ostrov doua fete imi fac semne disperate sa plec tin ochii deschisi nu mai vreau sa dorm, nu mai vreau sa visez. plec. in ostrov, fetele pling si zimbesc. soapte eu si automatul acesta de cafea suntem la fel da-mi o iluzie si voi fi pentru o viata a ta. bineinteles ca e o gluma.ce credeai?! mai ai monede pentru o cafea? de ce protestezi cand mi se prelinge sufletul? ai o alergie la suflet? sau la lacrimi? mai bine m-ai face sa rad. sufletul e o notiune asa ambigua , ascunsa, accesibila numai ingerilor. stii, ingerii nu mai stau pe umarul meu. ei n-au voie sa minta. doamne, ce cruda-mi pare inocenta lor acum te gandesti ca am ochi frumosi iti place cum aluneca soarele in verdele lor. dincolo de ei am orbite comune, cateva vise…aceleasi clisee, cliseee, cliseeeeee… da, poate n-ar trebui sa strig poate adevarul se spune in soapta altfel ni se face teribil de frica. imi place sa beau cafea din pahare de plastic pe fuga, la coltul strazii parca sunt un intrus in viata alcuiva fara sa aflu, aici, acel ceva care-mi lipseste. poate nici nu-mi lipseste nimic poate e doar o infirmitate, a mea, si lucrurile sunt de fapt intregi uite, ploile sunt intregi. dar nu le iubesc (iubesc marea)si nu-mi sunt asa necesare ca aerul, de exemplu. doar ca, numai ploile ma fac sa ma simt si eu un intreg. nu ma intelegi? nu-i nimic. nici eu nu ma inteleg. pe tine te intelegi, nu-i asa? lasa, nu trebuie sa raspunzi acum. plec.voi lua acest anotimp in serios. promit sa admir moartea frunzelor in soapta. multumesc pentru cafea! ---------------------- braile dincolo de zările ceţii m-asteapta cetati cu semne scrise zadarnic pe pietre si poate numai trecerea acesta personala si absurda ma va face sa vad si poate numai nevoia de a-ti spune ceva absolut neinsemnat mi-e sens --------------------- casting Era doar un alt casting unde ajungeam târziu ca de obicei. Cerul era greu, poate de asta... sau poate că nu mă grăbeam Ea mă aştepta, mă lua de mână, mă trecea dincolo de uşi Era un loc gol în mijlocul sălii eu mă opream în prag ascultam cineva vorbea tare spunea că ştie mersul pe ape unii luau notiţe Buzunarul îmi era rupt steluţele se împrăştiaseră prin captuşeală nu mai vroiam să i le dau Celesta mă privea indignată ţipa la mine spunea că vrea steluţele numai la schimb Strigam şi eu la ea eram şi eu indignată - Nu ştii nimic, i-am spus înainte să plec locul meu e la margine! Steluţele adormiseră printre scame pe stradă le-am trezit şi mi le-am pus la rever chiar meritam puţină recunoştinţă! La margine lăsam cerul jos - Uite, dacă vrei, poţi să te legeni în nisip, îi spuneam el mă asculta dar era deja înnorat Apele erau liniştite clipoceau rar: "nu e nisip, nu e nisip... sunt boabe de grâu" Eu contemplam aşa o vreme cerul mi se urca iar pe umeri părea mai uşor, nu mai eram obosită, mă întorceam acasă sau poate la următorul casting. ------------------ m-ai ales mai ales iernile cind cerul imi acoperea potecile cind oboseam sa-mi dau tot felul de nume cind sunetele se infasurau in cuvinte abstracte ca niste maci insingerind zapada aveam nevoie de tine ca sa ma conving ca existi iti legam cu grija fularul si-ti sarutam cutele vii de pe frunte tu zimbeai vesel pareai fericit si iernile nu tineau mult iernile si acum am nevoie de tine si acum sunetele mele abstracte insingereaza zapada si acum iti leg cu grija fularul si acum zimbesti si pari fericit am pierdut pe drum numai doua cuvinte ---------------------- Daniel pe furis, mai dintr-o parte, de sub gene incarligate, se ivesc priviri mirate. paru-i blond e ciufulit. zece degete murdare cauta-n aer a-ntrebare. sunetele luuungi, rotunde, dau de stire despre-o lume serioasa si peltica care, vai, iti este mica. draga, dar si ne-nteleasa vorba-i mica, de matase, te vrajeste si te-opresti nalt in soare si stingaci si te apleci si-ncerci sa fii mic in mare lumea lui. --------------------- n+1 Parea una din intrevederile noastre obisnuite ma intimpina cu duiosie - pari obosita '' spunea si-mi arata un scaun cu tapiterie neagra si spatar n-o facea din politete ma asezam ca de obicei in iarba uda nu eram deloc obosita baltile erau pline de matasea broastei de alge de trestii de fluturi dar pareau cenusii ponosite cerul isi trecea zimbetul copilaros peste toate '’umbre putine regrete putine’’ imi spusese ea intr-o zi acum vroiam sa discutam despre asta -uite Celesta spuneam eu fac eforturi curbez zarile tin miinile la ochi sa nu intre soarele sa nu-mi umple spatiul cu umbre si uneori n-am cu cine sa beau un pahar cu vin rosu uneori pina si umbra ta pare a mea si nu invers ea mergea pe virfuri in jurul meu iarba facea cercuri violete rosii galbene verzi albastre cred ca incercau sa ma impace asteptam urmatorul ei adevar si ma intrebam daca acesta era un test de initiere sau ea habar n-avea de nimic si astepta de la mine raspunsuri erau simple presupuneri atunci am auzit-o prima data rizind risul ei era un tot in care nu se mai distingeau secundele ma strivea din multimea situatiilor fara iesire l-a ales pe n+1 era lipicios n-avea o forma stabila si pasea cumva sfidator linga mine cerul nu mai era copilaros mi se aplecase batrineste pe umeri intrevederea luase sfirsit.

Nr	Comentarii	Comentatori
1.	atatea versuri,atatea ganduri, dupa o perioada lunga de timp in care apropae ca nu te-am simtit.esti cea mai tare!	ruddy
2.	Doar in soapte sau in braile sa nu deranjez simturile tale cu un casting pentru Daniel poti avea n+1 alegeri!	cotangenta
3.	Casting fermecator...ai grija de stelute una e a mea si nu vreau sa o ratacesc...minunat!	cotangenta
4.	Superb!!!!!!!!!! E minunat sa simt un pic din tremurul tau...esti o mare ,uriasa ,mirare si esti intreaga nu iti lipseste decit faptul ca noi,pamintenii,nu stim sa te apreciem destul! Am o dimineata fericita!	cotangenta

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]