Eram
sub privirea lor scrutatoare,
in continuarea degetelor lor intinse...
Intram in vise
pana la glezne, pana la brau, pana la gat.
Nu erau usi, nu erau ferestre, numai scari.
Tineam cu efort ochii deschisi.
Jos straluceau stelele, sus lumina soarele.
Reflexia mea in oglinda era o panza alba
Tarmul nu era departe. Auzeam oamenii stigand:
-Uite o corabie, uite o corabie!
Mie imi venea sa rad, sa le fac din mana, sa ma legan ca o corabie.
Ma simteam bine...
-Te anunt ca eu chiar sunt o corabie!
mi-a spus atunci, cu mustrare, reflexia mea din oglinda.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Esti o corabie in care sufla eliseul...o corabie levitind intre cer si pamint,intre noapte si zi cautind un port in care sa traga la rada;o calatorie in care jurnalul de bord e scris in inima...toate pinzele sus si vint din pupa!
