celor care m-au rãnit
le ofer iar sângele meu
n-am obosit
sã colind mãrile şi oceanele
oricât de uzatã mi-e harta
iubirea şi teama
ridicã şi coboarã pânzele zilnic
numai tu mã vei trãda
într-o zi
dragul meu trup
oricãt de mult te-aş iubi
Cand ti-am citit prima oara o poezie, in minte s-a infiripat imaginea. 18 ani, scunda, preaplinuta, haine negre, buze negre, unghii vopsite in negru, rebela, nihilista, emo, posibil satanista. Pe langa forta de atractie a zicerilor tale. Intrebam, da de ce vede numai surparea? De ce incepe cu sfarsitul? Acum, ti-am sters varsta din CI, ti-am rupt hainele negre, sters unghiile date cu negru, curatat buzele, te-am exorcizat, tras de maini si de picioare. Si suflu, la randu-mi in panzele tale cantatoare.
esti o luptatoare, se vede din versul tau cata forta ai, dar in acelasi timp ne transmiti sensibilitatea unui suflet haituit si obosit.minunat vers, mesajul este clar si a ajuns la noi inca de la primele doua versuri. felicitari!