am întins ghirlande
şi-am ascuns ochii bãnuitori ai ferestrelor
am plãtit discipoli cuminţi sã cânte
am întins albul sã cureţe zãrea
dar povestea mi-a scãpat
iar
s-a rostogolit ca un mãr
din sânge şi spini mi-au rãmas în palmã
arginţii
oglinda bãtutã în cuie
din care lumea zâmbeşte şi crede
o data pe an
cã e frumoasã şi bunã
cã Tine
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Diana, dinspre Galati vin numai valuri de caldura, nu-i asa, Tudor?
Elma,imi place intrebarea ta pentru ca are o multime de raspunsuri dar nici unul cu atestat de adevar.
Lucia, ai dreptate. An nou cu sanatate si inspiratie!
Va multumesc pentru semnul lasat.
Mereu ne rãmâne o poveste, pe care vrem sã o credem atunci când privim în oglinda din ochii semenilor noştri.
Un An Nou, potrivit cu gândurile frumoase pe care le ai, îţi doresc. Cu drag.
poate de doua - la Pasti si la Craciun...si totusi daca marul e comestibil e loc de discutii si interpretari - imbratisari cu drag,un val de ganduri bune chiar daca Dunarea e aproape inghetata -!
