Autor:	Zenobia ( zenobia ) - [ POEZIE ]
Titlu:	Vacarmul cuvintelor

amara ca ciresele din care picura dulceata pe clatite mi-e linistea si tine o clipa trec ani intr-o clipa in linistea tacerilor taceri de barbati de femei de copii taceri uitate in fata oglinzii fosnind inutile in rochii de seara taceri de plimbat seara prin parc lasate apoi noaptea afara la usa sub ochiul de gheata al lunii deschis taceri ratacite in vuietul marii cand valuri de ceata corabii ascund taceri preocupate de tot sau nimic ascunzand o carare spre ape si-atat taceri plictisite de majuscule seci de gheara luminii ce arde misterul taceri imprastiate pe strazi mici mari vii adormite prelungi atarnate de clanta usii iubite suparate amabile reci cazute pe ochi pe urechi ca o punte ...sub ele vacarmul cuvintelor creste taceri… complicatele nelipsitele mele taceri o sa va fie dor de mine?

Nr	Comentarii	Comentatori
1.	imi plac versurile tale, mi-au lipsit, ma bucur ca esti din nou aici si ca ascunzi vacarmul cuvintelor sub atatea taceri nestiute...	ruddy
2.	Like!	c.risti
3.	le va fi dor! nu am destule cuvinte sã îţi povestesc tãcerile nici nu ştiu cine ar citi nescrisele mele întotdeauna tãcerile cresc direct proporţional cu vacarmul cuvintelor cu cât aduni tãcerea cu atât cuvintele se revoltã	cotangenta
4.	si totusi uneori chiar si tacerea stie sa vorbeasca,un semn!	Diana Cris

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]