La picioarele mele se-ntinde
plaja si-n ochii mei se ciocneste-n
sclipiri, peste adincuri, soarele-n apa.
Azi am fost cu Deea si Anis la o
terasa si le-am ascultat in tacere
povestile:
-"mereu am alergat dupa cineva.nimeni n-a
alergat insa dupa mine vreodata."asta o
spune Deea.
-"Am tinut la cineva...l-am intilnit dupa
ani, casatorit cu fosta mea colega de
banca",spune Anis.
Povestile continua asemanatoare
in timp ce eu tac, le ascult si simt,
privind in ochii lor, cum in spatele meu
cresc muntii, cu virfurile lor ninse,ascunse
de nori.
O INTREBARE
-Uite la asta!Au unii numai noroc in viata!
spun ei.
Ma gindesc ca au dreptate.Fac efortul sa
zimbesc, sa par cit de fericita cred ei ca
sunt, ajungind in final sa ma conving si pe
mine.Si in timp ce eu, cu fericirea la brat,
trec zimbind prin viata ma opreste,venita
cine stie de unde o intrebare:
-Esti fericita?si nu e loc de ascuns.
Parca s-au deschis cerurile si Dumnezeu
insusi m-ar fi intrebat, lasind limpede
nerostitul raspuns dar nascind alta
intrebare:
-Ce e fericirea?Spre ce tindem?Ce e acel
ceva care ne lipseste?E oare nevoia de a nu
fi singur?Nevoia de a sti ca ceea ce faci
are un scop?Ca existenta ta nu se termina cu
un les mincat de viermi?O fi dragostea?Sau
toate astea sunt doar capitole in cartea
fericirii si el, INTREGUL(fericirea)e-
mprastiat prin viata in farime mii?Ce-ar fi
daca pret de-o clipa le-am putea aduna in
palme...dar nu, acest INTREG nu poate fi
imaginat desi toata viata il gindim,il
cautam si vrem sa ne fie dat sa-l vedem.
Cred c-am putea sa-l vedem cind ne
indragostim dar asta nu ne mai preocupa
atunci si dragostea dureaza atit de putin...
Si daca farima aceea, a miia parte din acest
INTREG, cea care, uneori, ne smulge doar un
zimbet, reflecta in mii de fatete aceleasi
lumini ca INTREGUL..."esti fericit?,esti
fericita?"sau si pe voi intrebarea asta va
doare?
Octombrie toamna
Sigur ca exista octombrie si iarna.
Cand spui octombrie in ianuarie el e pasul fosnit prin
frunzele parcului, degetele reci si ude care strang
manerul umbrelei, ploile, lumina toamnei si toate
acele imagini care umpleau, candva, obisnuita
compunere despre toamna de la inceputul anului scolar.
Octombrie iarna, primavara sau vara e cam la fel si
e senzational.
Octombrie toamna insa e ca o calatorie cu trenul
fara oprire. Se-ntampla uneori sa treci prin octombrie
noaptea.Cateva frunze se lipesc de geam, ii simti
respiratia, te infiori o clipa si te scufunzi iar in
leganarea vagonului cu gandul la picioarele tale
amortite, la bagaje, la gara in care-o sa cobori...
In fine se face noiembrie, decembrie, etc. si, inainte
sa cobori, te-ncearca regretul:
pacat c-am trecut prin octombrie noaptea...
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Ca sa fi fericit trebuie sa inveti sa accepti ca nu esti nemuritor decit in gind si tu esti fericita acolo...in ginduri!
Fericirea e atunci cind poti face fericiti pe cei de care esti legat...fericirea e impacarea cu tine,acceptarea crucii din golgota ce ne e data fiecaruia in drumul prin viata!
te-am redescoperit,asa cum te stiam,frumoasa,sensibila,desteapta...suntem oare vreodata cu adevarat fericiti?am intrat in al tau octombrie...si am ascultat