apropo de zei
Traiam intr-un mic port pe malul Egeei.
Traiam printre pescari si crescatori de
capre, oameni saraci, darsaracia este altfel
acolo, sub razele soarelui, in liniste, e
curata si organizata, ii lipseste disperarea
luptei. Asa e peste tot pe malul marii,
deschizi ochii asupra nemarginirii si nu-ti
mai simti nici macar temerile.Imi beam
ceaiul de dimineata sub lamaiul din strada,
aici dispretuiam oamenii care-si duc viata
pe marginea drumului....Marula trecea cu
uleiul de masline si imi lasa si mie daca
aveam nevoie, nu mi-l vindea niciodata.
Muscam din rosii ca din mere, stii, rosia
daca are soare, soare adevarat, si apa, nu
mai are nevoie de nimic altceva ca sa fie
nectarul zeilor...Si zeii erau peste tot
imprejur, auzeam vorbindu-se de ei, ii
simteam in vinul grecesc, stii, nu ii place
oricui vinul grecesc, e ca rosiile, plin de
apa si de soare...II simteam in miere,
gustul florii de lamai. Seara mancam branza
de capra si beam vin cu Amenides, patronul
localului si-i spuneam lui povestile mele,
povestile de a caror realitate prea
apropiata fugisem aici.Amenides imi spunea
ca sunt aici ca sa astept, si adevarul este
ca n-as fi gasit un loc mai bun pe lume in
care sa astept, lenevind ziua intraga sub
soare, ca soparlele.....si pana la urma da,
a venit... Eram in mijlocul strazii, tratam
cu proprietarul casei o mica amanare, nu
aveam bani...nu este asa o problema acolo,
dar in orice colt din lume ai fugi, nu poti
sa scapi de ceea ce esti si de felul in care
te vad oamenii.Trecusem prin asta cu
Giorgios, stia ca vorbesc serios cand spun
ca n-o sa se mai intample, dar incerci,
incerci si joci si la loterie si cateodata
poate incerci sa te tragi si de par, sa
creasca mai repede. Si Giorgios, care e
baiat frumos, din cauza asta nu pot sa-l
uit, dar nu sta toata forta omului in ochii
negri si muschii care joaca pe sub piele, n-
ai cei face frumosul meu, plimba-te printre
fetele care culeg masline cu torsul gol si e
de ajuns, nu merge mai departe....Eram in
mijlocul strazii, deci, si de undeva din
umbra, nu din soare cum ma asteptam, a
aparut zeul, nu stiu care din ei era si nu
conteaza, stiu doar ca m-a amenintat cu
degetul, nu spun cu care, si atunci Giorgios
a luat-o la fuga si valurile au inceput sa
se ridice si acum sunt aici.
|
