Autor:	Stefan ( Theodora ) - [ POEZIE ]
Titlu:	Pasiunea absurdului

Pasiunea absurdului M-am căţărat pe culmea disperării … Privesc jos la viaţa aflată în banal, Prin prisma neagră a trădării, Unei fiinţe cu un trist final. Mai trăiesc pentru că munţii nu râd, Şi că viermii din mine nu cântă, Mai trăiesc pentru un singur gând, Ce-n suflet aprinde o lumină nesfântă. Din mine totul am lichidat, Lăsând să se nască absurdul grotesc, Căci viaţa parşivă m-a trădat, Jignindu-mă într-un stil pur omenesc. Nu am avut nici o valoare în existenţă, Pentru că nu am fost un om nebun, Numai spre bine am mers cu pertinenţă, Ocolind a imprevizibilului drum. Am greşit şi acum sufăr cumplit, Căci am trăit şi n-am gustat tortura, M-am otrăvit fiind bun şi cinstit, Şi cu poveţe mi-am acrit gura. Am fost bolnav de mi-am lăudat viaţa, Am făcut-o pentru a nu mă prăbuşi. De ce să mai aştept dimineaţa, Când şi-n noapte se poate muri ?

Nr	Comentarii	Comentatori
1.	"trãiesc pentru cã munţii nu râd, Şi cã viermii din mine nu cântã" Era in adolescenta unul dintre citatele mele preferate din Cioran.	Aton_Ra
2.	chiar ca e absurd!daca esti din iasi si nu ai adresa...inseamna ca dormi sub teiul lui EMINESCU.degeaba.dar nu-i vina lui...	spirid72

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]