Cãutãm prin râpi, prin poduri, prin algebrã, printre stele,
Generatia de mâine, dorul meu si-al mândrei mele;
Aveam nervi, aveam o vacã galbenã, dreptunghiularã
Si fugea, mânca-o-ar lupu’, dupã frunze, tocma-n garã;
O sugea vitelul toatã, n-avea lapte, nici rusine
Iar, când mã-ntoarceam acasã, mã caftea mama pe mine;
Îmi zicea: â€ŢLua-te-ar moartea!" Jap! Si dă-i! Rupea nuiele
De spinarea mea, să-mi treacă dorul meu si-al mândrei mele.
Mândra mea era o grasă slabă la învătătură,
Folkoristă, numai bună de fardat agricultură;
Taică-su era nemernic, maică-sa era femeie;
Fratii săi spărgeau seminte, agitau niste resteie;
Aveau ghioage cu mutelcă, aveau patru la citire,
Băteau calul, băteau porcul, fluierau prin cimitire;
Se dădeau masculi si hâtri pe la hore, pe la baluri
Siurlau după fecioare, si le pedepseau pe dealuri;
Mai veneau si pe la scoală si se ascundeau supt bancă
L-antrebarea: cine are brânză, lână si teleancă?
La-ntrebarea: cine este si ce face predicatul?
Răspundeau: e tot norodul, tot colhozul si tot satul! –
Fincă el actionează într-o singură suflare,
Protejează păpusoii si votează pe cărare!–
În zadar cu-n lemn de sobă îi pocnea învătătoarea
De le răsuna genunchiul, viitorul si spinarea...
Ce flăcăi! Unu’ si unu’! Ei alcătuiesc prezentul!
Ei păzesc Multriplunelu’! Ei sufocă Parlamentul! –
Ochi pe fată, ochi pe ceafă, multi, beton, veste blindate...
Nu cumva să se strecoare vreo idee pe la spate;
Nu cumva vreo animală sau vreun animal de presă
Să rostească vreo sintagmă exotermă, cu adresă –
Au uitat acele vremuri, când rodeau gulii si oase
Si scriau pe tabla scolii: trei ori trei egala cu sase:
Erau tufă si tămâie, slugile orânduirii,
Căci ai lor înveleau casa doar cu tabla înmultirii;
Mâncau cretă si cerneală s nu-i rumege vitelul –
Astăzi, cică, fac reformă, cică apără drapelul.
Eu - văzându-i prin gimnaziu, prin liceu cum se comportă
Cum le susura, hipnotic, leninizmul prin aortă,
Cum haleau marxizm cu sare si engăls cu mămăligă,
Cum stricau biserici, păsări, la porunca lui Cotigă,
Cum le mai ploua prin gâturi, cu le mai ploua prin linguri,
Cum, drogati de tata Soia, biscuiau pe la mitinguri –
Am plecat să fac armată, cum se face toate cele,
Ca să uit nemernicia, dorul meu si-al mândrei mele.
Ce armată? Vai de mine! Tot nasol am nimerit-o –
Ei se lichioreau la umbră si falsau Lindo Cielito;
Eu spălam buda cu lama, că asa pofteau oltenii:
Niste tot un fel de ăia din regimul buruienii;
Niste petrecuti prin scoală ca gâscanii prin răstoacă,
Caporali, fruntasi, biciznici si sergenti muscati de vacă;
Mă puneau să bat bocancii prin scaieti si prin nămoluri
Să se înspăimânte, cică, inamicul din subsoluri;
Si să car grenade, tinte, mult mai mult ca zeul Marte,
Fincă, noaptea, pesestachi, răscoleam câte o carte;
Pentru ei, mârlani cu grade, logica si alfabetul
Nu aveau nici o valoare... Numai tunul si afetul
Trebuiau să meargă strună... Lustruiam, râzând, focoase;
Ei stiuau una si proast?: trei ori trei egal cu sase!
Deseori si fără teamă mă durea-n mitralieră;
Făceam zbâtnă si plantoane, înjuram pe lângă sferă
Si spălam veselăria pentru tot batalionul,
Căram gloante cu ligheanul, măsuram tot poligonul
Cu cibritul, cu lopata, că asa pofteau oltenii:
Niste tot un fel de ăia din regimul buruienii;
Dimineata, ziua, seara mă mustruluia majurul
Si-mi cerea să fiu ca tunul, viu si iute ca mercurul;
Si zbiera: â€ŢCulcat! La stânga! Fuga mars!" Iar eu: â€ŢI-am
sorry!"...
Si rosteam, ca si acuma, ultimul memento mori...
Dânsul, plin de draci si slană, cu priviri hitlericoase,
Repeta printre măsele: trei ori trei egal cu sase!
A venit, apoi, sfârsitul: m-au lăsat, idem, la vatră;
Vântul, tot acelasi, bate!... Câinii, tot aceiasi, latră!...
Si-au schimbat, putin, viteza... si-au modificat răspărul –
Dar tot ghioaga cu mutelcă programează adevărul.
Eu nu-mi apăr sărăcia, nici palatul cu surcele! –
Vreau A-4!... Fincă moare dorul meu si-al mândrei mele.
|
