O, etna mea pe veci, o sole mio
Mã dai cu flit, mã dai la-ntors si risti!
Statuia ta curând voi dezveli-o
Aplaudat pe popi si de juristi.
Amanta mea, ce moacã de reformã,
Ce inimã financiarã ai!
Vrei coaste de azur si filodormã,
Gondolieri specialisti în ceai.
Îmi stai în cale, îmi întinzi fitile,
Îmi pui capcane-n vis si-n dormitor;
Eu îti recit poeme termopile
Pe când tu sforãi lent, îngrozitor.
Si, deseori, îmi dai câte-o idee
Si câte-un ghiont – sã tac si sã mã culc –
Sau îl invoci pe naiba sã mã ieie,
O, scumpa mea ca mobila de nuc!
Când te trezesti pe la vreo sapte-nouã
Eu îti prezint externe din ziar;
Tu mã gonesti sã-ti cumpãr pui si ouã
Si altã viatã de la aprozar.
Apoi te-ntinzi-eczemã preventivã
Si mã înveti, o, mina mea pe pix,
Sã nu mã calce vreo locomotivã
Sãritã, ca si tine, de pe fix.
Sãlbatico, cianuro, eldorado,
Cãtusa, mea, sovietul meu suprem,
Eu sunt în stare pentru tine, fato!
Sã-l fac pe dracu mohair si ghem!
Dar tu, asa de blândã si sinistrã,
Îl vrei pe Pavarotti în iatac
Sã beti, cu paiul, uischi din canistrã
iar eu s-alerg ca strutul prin Irak.
Acum îmi spui adio-n limba rusã –
Vrei Napoli, Paris, Cordilieri –
Serpoaica mea haioasã ca o scuzã!
Camera mea de preluat vederi!
|
