Viata Liberã – 12-13 octombrie 2002
Vedere de cititor…………………………………………………………………………………………….
Ion Avram vine din sat
(Prin vãile Golgotei)
Ion Avram vine din sat. Din Cudalbi, adicã. Vine
direct în literaturã. În prozã, adicã. Vine pe cãrãrile
cititorului de poezie. Cãrãri serpuitoare si blânde prin Valea
Gologanului, râpa Bãlusului, pe lângã Scoalã si Bisericã, prin
dreptul Cimitirului si al Cerului, prin Imaginatie si
Credintã. Vine si ne aduce pe tavã, acum si aici, Prin Vãile
Golgotei, a doua sa carte de învãtãturã si dezvãtãturã, dupã
Asteaptã-ne, Lazãre!, carte sprijinitã/construitã pe
observatie si mirare în jurul arhetipurilor, în dimensiunile
reperelor fundamentale, în centrul si pe marginile copilãriei
trãite cu puterea cuvântului, pe viu, pe coclauri mioritice,
scrisã într-un târziu perspectiv si retrospectiv, adunatã cu
migalã si rãspundere pe linia subtire dintre oniric si real.
Prin Vãile Golgotei – bijuterie narativã, cum
prefateazã prozatorul Teodor Parapiru – tulburã apele
teritoriale ale oricãrui poet lipsit de infatuare si
ipocrizie. Stilul sacadat si ocolirea controlatã/voitã a
verbului, fãrã sã creeze prolixitate si nedumerire în frazã,
transportã evenimentele în prezent, determinã cititorul sã
participe la desfãsurarea/înfãsurarea frumosului si
miracolului desertãciunii, dar si al iubirii de toti si de
toate. În viziunea lui Ion Avram, întâmplãrile povestite devin
rãscolitoare, remarcabile si memorabile, devin imagini
cinematografice simple si fãrã cusur: …Dupã haine, mortu’ era
neamt… Ne-am uitat mult, cum stãtea cu fata-n sus, cu
mâinile pe lângã el… Parcã dormea… Cã nu se vedea sânge… Doar
o gaurã în veston… Si mititelu’ de Alec îl mângâia pe fatã,
iar eu îl cãutam în buzunare… I-am gãsit ceasul si fotografia
cu femeia aceea si copilul care semãna cu Alec… Ne-am uitat
mult la fotografie, cã era tare frumoasã femeia… Si Alec o zis
c-o fi nevasta si copilu’ neamtului… I-am pus poza la loc… Da’
ceasu’ i l-am luat, cã l-am pus la ureche si era bun… Am tras
o fugã pânã la stânã, am adus hârletul si am sãpat sã-l
îngropãm… Când l-am asezat în groapã, am spus Tatãl Nostru si
am vrut sã dãm pãmânt peste el… Alec o zis: bãdie, hai sã-i
lãsãm ceasu’, cã tare-i singur!… Mie mi-a venit sã plâng si i-
am pus ceasu’ la loc, asa, mergând, cum era…
Personajele sunt realizate magistral: Stefan Tugui,
Alec Tugui, Alexandru Tugui, Haralambie Mutu, Constantina
Anghel, paznicul Pandele, Frumoasa Eleonora, Neculai Cãlãrasu,
Toader Zumbãlai etc. Toate constituie si reconstituie o lume
plinã de farmec, propun armistitiul si iertarea, spovedania si
sfânta cuminecãturã pe drumul dintre viatã si moarte,
acceptarea mântuirii prin credintã, asumarea
destinului/avatarurilor pânã dincolo de Râul Uitãrii.
Ion Avram vine din sat. Din Cudalbi…
Vãile Golgotei se aflã în fiecare sat.
