Autor:	Ion Zimbru ( iozi ) - [ POEZIE ]
Titlu:	Toamna pe moarte

(despre potcoave pierdute) N-am nici o menire si caut nauc prin geamuri, pe drumuri. Imi bate aproape o creanga de nuc Atunciuri, acumuri. Nu-i nimeni acasa. Nici eu nu mai sunt asa, c-altadata. E toamna pe moarte si ploua marunt. Da, Doamne, zapada! Dau lupii în sat si sta inima-n cai si luna s-ascute sa-ti taie carare când vii sa-mi redai potcoave pierdute. Mai am doar un colt de lumina. Il tin în ochi sa nu cada odata cu lacrima christi. Amin! Da, Doamne, zapada! Scriu linii pe aburul nostrului geam, cu gândul la tine. Nici tu nu mai vii sa-l citesti pe Khayyam. Nici el nu mai vine. Ma duc într-o carte, pun ochii pe nord, rasare o fata cu mov si cu negru, de parc-as fi mort. Da, Doamne, zapada! Cu ea n-am avut nici o iarna, nicicând, mi-a fost cald în fire. N-am stele pe cer câte am pe pamânt, n-am bani, n-am iubire. Potcoave pierdute aduna încet norocul la poarta. Dar cine descaleca alt Nazareth? Da, Doamne, zapada!

Nr

Comentarii

Comentatori

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]