de fapt, luiza, obişnuiai sã fii mai înaltã
îmi amintesc şi acum discuţiile filozofice
de la marginea drumului
pe strada cu tiruri
când te priveam oarecum admirativ în sus
‚oricum pãmântul e plat, ca o farfurie de
doi lei
eu merg pe el şi e cât se poate de drept
poate mai diferã asfaltul ici-colo
dar, în general, pãmântul e plat’
luiza, erai doar o femeie la începutul
carierei
îţi defilai şuviţele blonde în aerul
prãfuit pe la ora şase seara
când afarã se lãsa rãcoare şi vântul îţi
rãscolea fusta
bãrbaţii îţi admirau picioarele drepte, de
statuie
iar femeile şuşoteau în spatele tãu
suficient de tare
încât sã le auzi
acum simţi cum se varsã în vene sângele
ãsta vital
ca o scursurã jegoasã?
de parcã nu ar fi de ajuns cã eşti femeie ..
