Sunt lacom cum nici vulpea nu-i, nici lupul
Inveninat cu ginduri Doamne…diabolici!
Atit de groaznice ma sfişie-n crepuscul
Si-atit de clar le insusesc ca niste predici.
Si-mi crapa sufletul neputinciosul, cind
privind
Cum schimba lumea adevarul pe un altul
Si-ngroapa generatii cu acel micro sublim
Ce-a mai ramas din Sfintul lui Hristos â€"
Cuvintul.
Cu mii de oameni firea mea paseste glorioasa
Spre-un adevar metamorfozat de vreme,
Si ea, natinga a mea minte se vinduse
Ca si cu toti la iad, pe-o dulce durere.
Chiar de-as gindi acum, eu unicul angelic,
Sunt unic fir de var intr-un noian de smoala
N-ar trece multa vreme, sa-mi vezi visul
himeric,
Ce-ar scurge singe negru din inima mea
goala.
