Trecu strada o fiinta.
Era joasa, mica-n talie,
Par vopsit cu iscusinta,
Intr-o nuanta d-amigdale.
Parea domnita…
Atit. Iubire vadita.
Indragostit de ultima cirpa.
Cinta in ochii mei o sfinta,
O palida nesuferita,
Si totusi, cinta…
Zimbea ca orice blestemata…
Frumoasa? Nu…
Mai mult cu fite de stricata,
Atita se facu…
Din simpla fata…
Plingea. Varsa cit lumea,
De dor, de dragoste…?
Doar lacrimi. Nu glumea.
Avea sa stiu apoi ce pacoste…
Plingind imi aducea.
Ma ispiti cit timp e luna…
Un idiot, eu, am urmat-o,
Avea sa stiu apoi, e buna
Doar cit e pat. Am dat-o…
Lunii, sa apuna…
|
